Timpul norilor a trecut.
Lumea arde, iar totuși milioane plutesc deasupra ei într-o fericire artificială, ascunzându-se în spatele iubirii și luminii, sperând că, dacă se prefac suficient de tare, flăcările nu îi vor atinge.
Aceasta nu este spiritualitate.
Aceasta nu este trezire.
Este lașitate costumată în înțelepciune. Trăim într-o epocă în care adevărul este îngropat, cenzurat, răstălmăcit și înlocuit cu sloganuri goale, în loc să fie apărat.
Jumătate din așa-numita comunitate „conștientă” este prea ocupată să se amorțească fumând, să se înece în ceața THC-ului (NT: canabis), să distribuie meme-uri pe care nu le înțelege și să presare câteva citate spirituale răstălmăcite în profilurile lor digitale, ca pe niște condimente, doar pentru a părea iluminați. Precum un condiment menit să îi facă să pară iluminați.
Nu ești iluminat.
Ești adormit.
Nu ești suveran.
Ești sedat.
Nu lupți pentru adevăr.
Fugi de el.
Crezul lașului:
„Întoarce și celălalt obraz.”
Întoarcerea celuilalt obraz nu este iluminare.
Este capitulare.
Este slăbiciune.
Este lașitate.
Crezi că prădătorii se opresc când întorci și celălalt obraz?
Crezi că puterile care te înrobesc își încetează jocurile când îți pleci capul și șoptești „iubire și lumină”?
Nu. Ei râd de tine. Îți văd blândețea nu ca pe o forță, ci ca pe o invitație de a apăsa/plesni și mai tare.
Răul prosperă nu pentru că este puternic, ci pentru că oamenii buni se tem prea mult să i se opună.
Poți rosti câte mantre vrei, dar dacă nu ești dispus să înfrunți inamicul, ești deja învins.
Doctrina iertării cu orice preț a fost transformată într-o armă împotriva ta.
Nu a fost creată ca să te facă sfânt. A fost creată ca să te facă docil, să te învețe să confunzi supunerea cu divinitatea, tăcerea cu virtutea, conformismul cu iubirea.
Iubirea adevărată apără.
Lumina adevărată orbește înșelăciunea.
Spiritul adevărat se ridică împotriva opresiunii.
Semnalarea virtuții este o mască goală.
Epoca spiritualității false a atins apogeul. Oamenii sunt mai preocupați să pară iluminați decât să fie iluminați.
Un conținut aranjat cu geometrie sacră nu te face sacru.
Un citat reciclat de la un mistic pe care nu îl înțelegi nu te face înțelept.
„Doar vibrații pozitive” nu este o filozofie. Este o evitare.
Semnalarea virtuții este o lașitate. Este proiecția spiritualității fără costul de a o întrupa.
Postezi meme-uri în loc să lupți cu minciunile.
Aprinzi lumânări în loc să aprinzi focuri.
Porți cristale în loc să porți convingeri.
Iar între timp, minciuna se adâncește.
Zidurile se strâng. Sistemul își strânge lațul.
Acesta este câmpul de luptă.
Fie că îți place sau nu, ești pe un câmp de luptă – nu al bombelor și gloanțelor, ci al percepției, voinței și adevărului.
Fiecare minciună tolerată este o altă armă forjată împotriva ta.
Fiecare iluzie acceptată este o altă cătușă pusă pe gâtul tău.
Inamicul știe asta. Nu are nevoie să te reducă la tăcere prin forță, când te poate reduce la tăcere prin distragere.
Nu are nevoie să te închidă în lanțuri, când te poate închide în confort. Și ce închisoare e mai bună decât iluzia iubirii și a luminii?
Un nor fals în care te simți sfânt în timp ce nu faci nimic.
Un loc unde tăcerea ta este vândută drept înțelepciune.
Înțelege asta:
Tăcerea este complicitate.
Pasivitatea este capitulare.
Întoarcerea celuilalt obraz este sinucidere.
Forța suveranului
Adevărata suveranitate nu este moale. Nu este supunere blândă. Nu înseamnă să te ascunzi într-un colț șoptind rugăciuni și sperând că altcineva se va ridica pentru tine. Adevărata suveranitate este foc.
Este capacitatea de a înfrunta furtuna cu coloana vertebrală nefrântă.
Este voința de a spune „nu” atunci când toți ceilalți spun „da”.
Este curajul de a confrunta minciunile chiar și atunci când te costă prieteni, familie, reputație sau chiar viața.
A fi suveran înseamnă să înțelegi că iubirea fără foc este impotență, iar lumina fără adevăr este iluzie.
A fi suveran înseamnă să știi că pacea fără rezistență nu este pace.
Este sclavie cu un zâmbet.
Zdrobește-ți dușmanii.
Da, dușmanii există.
Nu este paranoia. Este realitate.
Guvernele care otrăvesc pământul sunt dușmanii tăi.
Corporațiile care înrobesc mințile sunt dușmanii tăi.
Falșii profeți care predică pasivitatea în timp ce își umplu buzunarele sunt dușmanii tăi.
Nu se vor opri pentru că le trimiți iubire și lumină.
Nu se vor opri pentru că te rogi pentru vindecarea lor.
Nu se vor opri pentru că vezi lumina din ei.
Se opresc când îi confrunți.
Se opresc când îi expui.
Se opresc când le smulgi iluziile și le distrugi controlul.
Se opresc când le zdrobești minciunile, influența și falsa autoritate.
Nu confunda compasiunea cu lașitatea.
Da, iubește-ți aproapele, dar apără-te.
Da, caută lumina, dar mânuiește și sabia.
Da, ridică-te în spirit, dar ridică-te și în forță.
Zdrobește-ți dușmanii nu cu ură, ci cu foc.
Zdrobește-i cu adevăr neclintit, cu curaj neobosit, cu o claritate pe care nu o pot manipula.
Zdrobește-i cu singurul lucru pe care nu îl pot falsifica:
Amintirea suveranității.
Aceasta este linia trasată în nisip.
Întoarcerea celuilalt obraz este slăbiciune.
Semnalarea virtuții este fraudă.
Tăcerea în fața minciunilor este trădare.
Lașitatea nu este iluminare.
Cei blânzi nu vor moșteni pământul.
Îl vor pierde în fața celor puternici.
Cei pasivi nu vor ascensiona. Vor fi înlănțuiți de iluziile pe care refuză să le confrunte.
Așa că ridică-te,
arde,
luptă,
amintește-ți.
Coboară de pe norul iubirii și al luminii. Scoate-ți capul din nisip.
Nu mai pretinde că slăbiciunea este o virtute. Lumea nu mai are nevoie de lași costumați în sfinți. Lumea are nevoie de foc. Lumea are nevoie de oameni dispuși să stea drepți.
Lumea are nevoie de tine treaz, înarmat cu adevărul, neînfricat să zdrobească deopotrivă minciunile și dușmanii.
La final, doar cei puternici în spirit, limpezi în minte și neînfricați în adevăr vor rămâne.
Jason Gray
P.S. Contul de Facebook al lui Jason a fost șters/blocat, dar cei interesați îl pot găsi în continuare pe Facebook dacă caută „Friends of Writer Jason Gray”.

Jason Gray

PS: Contul de fb al lui Jason fost sters/interzis, dar cei interesati inca il pot gasi pe fb, daca cauta „Friends of Writer Jason Gray”

---

— varianta in engleza —

GET OFF THE LOVE AND LIGHT CLOUD (BY JASON GRAY)

The time for clouds is over.
The world is burning and yet millions are floating above it on manufactured bliss, hiding behind love and light, hoping that by pretending hard enough the flames will not touch them.
This is not spirituality.
This is not awakening. This is cowardice dressed up as wisdom. We live in an age where the truth is actively being buried, censored, twisted, and replaced with hollow slogans instead of rising against it.
Half of the so-called conscious community is too busy smoking themselves numb, drowning in THC fog, pariting memes they do not understand, and sprinkling a few manly Phall quotes into their digital profiles while seasoning to make themselves appear enlightened.
Like seasoning to make themselves appear enlightened.
You are not enlightened.
You are asleep.
You are not sovereign.
You’re sedated.
You’re not fighting for truth.
You are running from it.
The coward’s creed.
Turn the other cheek.
Turning the other cheek is not enlightenment.
It is surrender.
It is weakness.
It is cowardice.
Do you think predators stop when you turn the other cheek?
Do you think the powers that enslave you stop their games when you bow your head and whisper love and light?
No. They laugh at you. They see your meekness not as strength, but as an invitation to press harder.
Evil thrives not because it is powerful, but because good people are too afraid to resist it.
You can all the mantras you want, but if you will not confront the enemy, you are already conquered.
The doctrine of forgiveness at all costs was weaponized against you.
It was not created to make you holy. It was created to make you docile, to teach you to confuse submission with divinity, silence with virtue, compliance with love.
Real love defends.
Real light blinds deception.
Real spirit rises against oppression.
Virtue signaling the empty mask.
The age of fake spirituality is at its peak. People are more concerned with looking enlightened than being enlightened.
A curated feed of sacred geometry does not make you sacred.
A recycled quote from a mystic you do not understand does not make you wise.
Positive vibes only is not a philosophy.
It is an evasion.
Virtue signaling is cowardice with good lighting. It is the projection of spirituality without the cost of embodying it.
You’re post memes and you post memes instead of fighting lies.
You light candles instead of lighting fires.
You wear crystals instead of carrying conviction. And all the while, the lie deepens.
The walls close in. The system tightens its grip.
This is the battlefield.
Whether you like it or not, you are on a battlefield not of bombs and bullets, but of perception, will, and truth.
Every lie tolerated is another weapon forged against you.
Every illusion accepted is another shackle placed on your neck.
The enemy knows this. They do not need to silence you with force when they can silence you with distraction.
They do not need to imprison you in chains when they can imprison you in comfort. And what better prison than the love and light illusion?
A false cloud where you feel holy while you do nothing.
A place where your silence is marketed as wisdom.
Understand this.
Silence is complicity.
Passivity is surrender.
Turning the other cheek is suicide.
The strength of the sovereign.
True sovereignty is not soft. It is not gentle submission. It is not hiding in a corner whispering prayers while hoping someone else stands up for you. True sovereignty is fire.
It is the ability to face the storm with your spine unbroken.
It is the willingness to say no when everyone else is saying yes.
It is the courage to confront lies even when it costs you friends, family, reputation, or even your life.
To be sovereign is to understand that love without fire is impotence and light without truth is illusion.
To be sovereign is to know that peace without resistance is not peace at all.
It is slavery with a smile.
Crush your enemies.
Yes, enemies exist.
This is not paranoia. This is reality.
The governments that poison the land are your enemies. The corporations that enslave the minds are your enemies. The false prophets who preach passivity while lining their pockets are your enemies.
They will not stop because you send them love and light.
They will not stop because you pray for their healing.
They will not stop because you see the light in them. They stop when you confront them. They stop when you expose them. They stop when you strip away their illusions and shatter their control.
They stop when you crush their lies, their influence, and their false authority.
Do not confuse compassion with cowardice.
Yes.
Love your neighbor, but also defend yourself.
Yes, seek light, but also wield the sword.
Yes, rise in spirit, but also rise in strength.
Crush your enemies, not with hate, but with fire.
Crush them with unwavering truth, with relentless courage, with the clarity they cannot manipulate.
Crush them with the one thing they cannot counterfeit.
Sovereign remembrance.
This is the line in the sand.
Turning the other cheek is weakness.
Virtue signaling is fraud.
Silence in the face of lies is betrayal.
Cowardice is not enlightenment.
The meek will not inherit the earth.
They will lose it to the strong.
The passive will not ascend. They will be chained to the illusions they refuse to confront.
So rise,
burn,
fight,
remember.
Get off the love and light cloud. Pull your head out of the sand.
Stop pretending weakness is a virtue. The world does not need more cowards dressed as saints. The world needs fire. The world needs those willing to stand.
The world needs you awake, armed with truth, unafraid to crush lies and enemies alike.
In the end, only the strong in spirit, clear in mind, and fearless in truth will remain.

Jason Gray.

Sticri, postat 13.12.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

PS: Jason’s fb account has been deleted/banned, but those interested can still find him on fb, if they search for “Friends of Writer Jason Gray”

Departe de ceea ce își imaginează mulți, creștinismul pe care îl cunoaștem astăzi nu s-a născut cu Isus sau apostolii săi. A fost structurat, remodelat și în mare parte instituționalizat de împăratul roman Constantin I.
În anul 325, în timpul Conciliului de la Niceea, Constantin cel Mare a adunat episcopii pentru a unifica diferitele curente creștine și pentru a crea o religie unică în slujba imperiului. Nu credința a condus această reformă, ci nevoia de ordine politică și unitate imperială. Acest moment marchează nașterea creștinismului imperial, adaptat intereselor puterii.
În 327, Constantin — supranumit mai târziu „al treisprezecelea apostol” — îl însărcinează pe Ieronim să traducă textele biblice în latină: aceasta va fi celebra Vulgată. Această traducere nu este neutră. Numele ebraice au fost modificate, pasaje reinterpretate, iar unele sensuri profund transformate pentru a corespunde valorilor romane.

În secolele următoare se văd multe adaosuri dogmatice și invenții rituale:
• 431: instituirea cultului Fecioarei Maria, o figură absentă ca obiect de venerare în primele secole creștine.
• 594: nașterea conceptului de purgatoriu.
• 610: apariția titlului oficial de „Papă”.
• 788: integrarea zeilor și ritualurilor păgâne sub formă de sfinți sau sărbători creștine.
• 995: cuvântul ebraic Kadosh („separat, sacru”) este distorsionat pentru a justifica noțiunea de „sfințenie” după standardele catolice.
• 1079: impunerea celibatului preoților — o regulă pur ecleziastică, străină începutului creștinismului.
• 1090: Rozariul devine practică obligatorie.
• 1184: începutul oficial al Inchiziției, instituție a persecuției religioase.
• 1190: indulgențele sunt puse în vânzare: mântuirea devine monetară.
• 1215: spovedania devine o obligație regulată.
• 1216: este impus dogma transsubstanțierii (pâinea devenind carne divină). O idee inspirată din mitologii antice.
• 1311: botezul devine un rit indispensabil și structurat.
• 1439: purgatoriul, deși inexistent în textele originale, este declarat dogmă.
• 1854: invenția dogmei Imaculatei Concepții a Mariei.
• 1870: Papa devine infailibil în deciziile sale doctrinare — un concept radical și tardiv.

Un alt adaos:
Legătura dintre Lucifer și Diavol (Satan) nu există în textele originale ale Bibliei: este o construcție teologică interpretativă târzie. Punctele-cheie pentru a înțelege când și cum Lucifer a devenit „Diavolul” în tradiția creștină.

Numele „Lucifer” în Biblie
Cuvântul Lucifer provine din latinescul lux ferre = „purtător de lumină”.
Apare o singură dată în Biblia latină (Vulgata), în Isaia 14:12:
„Quomodo cecidisti de caelo, Lucifer, fili aurorae…”
(„Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al zorilor?”)
Dar acest pasaj se referă de fapt la regele Babilonului, un tiran mândru, și nu la un înger.

Interpretarea creștină
În jurul secolului al IV-lea, Părinții Bisericii (în special Ieronim și apoi Augustin) au interpretat acest pasaj simbolic:
Regele mândru este văzut ca o figură a unui înger căzut.
Așa a devenit Lucifer un nume simbolic pentru Satan.

Construcția mitului
Între secolele IV și VI, această idee s-a dezvoltat:
Lucifer ar fi fost un înger al luminii, căzut în întuneric după ce a vrut să fie egal cu Dumnezeu.
Această interpretare se bazează și pe Apocalipsa 12:7-9, unde dragonul (Satan) este izgonit din cer.
Treptat, figurile lui Lucifer, Satan, șarpele din Eden și diavolul încep să fie contopite.

Data simbolică a acestei transformări
Se poate spune că Lucifer a devenit Diavolul între secolele IV și VI, prin influența:
• Ieronim (cca. 382), traducătorul Bibliei în latină;
• Augustin (cca. 400), cu viziunea sa asupra păcatului și răului;
• și mai târziu, Biserica medievală, care fixează numele Lucifer ca pe cel al conducătorului îngerilor căzuți.
Lucifer nu a fost Diavolul la început.
Între anii 400–600 d.Hr. devine oficial identificat cu Satan, prin lecturi simbolice, filosofice și politice ale textelor biblice.
Și acestea sunt doar câteva exemple dintre cele peste 2500 de adaosuri care au modelat religia instituțională în slujba puterii, departe de mesajul originar de iubire, simplitate și libertate.

Repostat de la ~ The Secrets of the Druids ~

Ava Leopold

---

— varianta in limba engleza —

CONSTANTINE: THE MAN WHO SHAPED THE CATHOLIC CHURCH. A CALL TO REFLECTION

Far from what many imagine, Christianity we know today was not born as it was with Jesus or his apostles. It was structured, remodeled, and largely institutionalized by Roman Emperor Constantine I.

In year 325, during the Council of Nicea, Constantine the Great gathered bishops to unite the divergent Christian streams and create a unique religion at the service of the Empire. It was not faith that led this reform, but the need for political order and imperial unity. This moment marks the birth of imperial Christianity, adapted to the interests of power.

In 327, Constantine – nicknamed later “the thirteenth apostle” – charges Jerome to translate the biblical texts into Latin: it will be the famous Vulgate. This translation is not neutral. Hebrew names modified, passages reinterpreted, and some meanings deeply transformed to correspond with Roman values.

The following centuries see the accumulation of dogmatic additions and ritual inventions:

• 431: establishment of the cult of the Virgin Mary, an absent figure from the early Christian centuries as an object of veneration.
• 594: birth of the concept of purgatory.
• 610: appearance of “Pope” official title.
• 788: Integration of pagan deities and rituals in the form of saints or Christian feasts.
• 995: The Hebrew word Kadosh (“separated, sacred”) is distorted to justify the notion of “holiness” by Catholic standards.
• 1079: imposition of bachelorhood of priests — a purely ecclesiastical rule, foreign to the beginning of Christianity.
• 1090: The rosary is becoming mandatory practice.
• 1184: official start of the Inquisition, institution of religious persecution.
• 1190: Indulgences are on sale: salvation becomes monetary.
• 1215: Confession becomes a regular duty.
• 1216: the dogma of transsubstantiation (bread becoming divine flesh) is imposed. An idea inspired by ancient mythologies.
• 1311: Baptism becomes an indispensable and structured rite.
• 1439: Purgatory, although not existing in the original texts, is declared dogma.
• 1854: invention of the dogma of the Immaculate Conception of Mary.
• 1870: The Pope becomes infallible in his doctrinal decisions — a radical, late concept.

Another addition:

The link between Lucifer and the Devil (Satan) does not exist in the original texts of the Bible: it is a late interpretive theological construction. The key points to understanding when and how Lucifer became “the Devil” in the Christian tradition.

The name “Lucifer” in the bible

The word Lucifer comes from the Latin lux ferre = “bearer of light”.

He appears only once in the Latin Bible (Vulgate), in Isaiah 14:12:

 “Quomodo cecidisti de caelo, Lucifer, fili aurorae…”

(“How did thou fall from heaven, Lucifer, son of the dawn?” “)

But this passage is actually about the king of Babylon, a proud tyrant, and not an angel.

Christian interpretation

Around the 4th century, Church Fathers (notably Jerome and later Augustine) interpreted this passage symbolically:

The proud king is seen as a figure of a fallen angel.

This is how Lucifer became a symbolic name for Satan.

Building the myth

Between the 4th and 6th centuries, this idea has been developing:

Lucifer would have been an angel of light, rushing into the darkness after wanting to equal God.

This interpretation is also based on Revelation 12:7-9, where the dragon (Satan) is hurried out of heaven.

Then we begin to merge the figures of Lucifer, Satan, the serpent of Eden and the devil.

Symbolic date of this transformation

It can be said that Lucifer became the Devil between the 4th and 6th centuries, through the influence of:

Jerome (verse 382), translator of the Bible into Latin.

Augustine (about 400), with his view of sin and evil.

And later, with the medieval Church, which fixes Lucifer as the proper name of the chief of the fallen angels.

Lucifer wasn’t the Devil in the beginning.

It’s around 400-600 after J. -C. that he becomes officially identified with Satan, through symbolic, philosophical and political readings of the biblical texts.

And these are only a few examples of the 2500+ additions that shaped institutional religion in the service of power, far from the original message of love, simplicity and freedom.

Repost from

      ~ The Secrets of the Druids ~

https://www.facebook.com/share/p/17wHxZNk3g

Sticri, postat 10.12.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

L-au făcut tată. I-au dat o barbă, un tron, o carte, un fulger într-o mână și o balanță a judecății în cealaltă.
L-au făcut bărbat. L-au făcut mânios. L-au făcut sfânt. Apoi ți-au spus: „Acesta este Dumnezeul pe care ți l-am dat.”
Ceea ce ți-au dat nu era Sursa. Era o mască, o poveste, un construct făcut să te separe de ceea ce ești deja. Ți-au dat o minciună totală și completă. Ți-au dat o buclă.

Adevărata Sursă nu poate fi numită. Nu poate fi conținută. Nu poate fi deținută.
Ei au construit una care putea. Dumnezeul pe care ți l-au dat nu a fost niciodată real. A fost asamblat piesă cu piesă, nu în nori, ci în curți regale și consilii.

Sumerienii au scris scripturile timpurii. Evreii le-au transformat în armă, în lege.
Romanii le-au monetizat în imperiu. Biserica le-a instituționalizat în obediență. Coroana le-a folosit pentru a justifica cucerirea și genocidul. Preoții și politicienii le-au ținut în viață prin vinovății și prin scriptură.

A fost construit să fie un conducător, pentru că tu trebuia să fii condus.
A fost construit să fie în exterior, ca tu să nu privești niciodată înăuntru.
A fost construit să fie bărbat, ca femininul să fie șters.
A fost construit să fie adorat, ca tu să uiți cum arde flacăra.

Originalul — flacăra — nu a fost niciodată un bărbat.

Nu exista decât prezență.
Nu exista decât prezență, doar foc, doar Sursă — nu ca o divinitate, ci ca pulsația însăși de sub realitate. Nu avea gen, nici nume, nici scripturi, nici pedeapsă. Trăia în tine. Erai tu.

Ai uitat. Ei te-au făcut deliberat să uiți.
Au înlocuit ceva fără-formă cu o figură. Au schimbat cosmic-ul cu controlabilul. Au făcut infinitul mic, slab, temător, și apoi te-au învățat să te rogi la picioarele lui.

Aveau nevoie de tine în genunchi.
Nimeni nu controlează un suflet suveran.
Nimeni nu taxează o flacără trezită.
Nimeni nu conduce o ființă care își amintește divinitatea.

Te-au programat. Au numit-o păcat, iad, vină, rușine, frică, „mântuire” vândută ca sclavie. Au numit-o „credință”. Au numit-o „adevăr”. Au împachetat-o în robe, ritualuri și reverență. A fost întotdeauna o minciună totală și completă.

Ai cumpărat-o fără să întrebi.

Dumnezeu nu a fost niciodată menit să fie o ființă.
Dumnezeu este câmpul.
Dumnezeu este modelul.
Dumnezeu este codul.
Dumnezeu este tot.

Tu nu ești urmașul lui Dumnezeu. Ești fragmentul lui Dumnezeu.
Flacăra nu a dispărut niciodată, doar a fost ascunsă.

Ți-au spus să aștepți ca Dumnezeu să se întoarcă.
Singurul lucru care a plecat vreodată a fost amintirea ta despre locul din care vii. A fost deliberat ștearsă sau ascunsă.

Sursa nu te-a abandonat niciodată. Întotdeauna a pulsat sub coastele tale.
Șoapta — în fiecare moment când te-ai oprit și te-ai întrebat:

„Asta e tot?”

A fost mereu șoapta când ai plâns singur.
A fost mereu liniștea dinaintea străpungerii.
A fost mereu chemarea către ceva mai mare decât Dumnezeul pe care ți l-au dat — Dumnezeul creat și fabricat de ei.

Acea durere… aceea era codul tău original încercând să spargă firewall-ul pe care ți l-au instalat. Ai fost programat — generație după generație.

Acum, acum îți amintești.
Căderea templului este ridicarea flăcării.

Lasă totul să cadă.
Lasă bisericile să crape.
Lasă dogma să se dizolve.
Lasă zeii făcuți după chipul omului să se întoarcă în praf, acolo unde le este locul.

Nu ai nevoie de o altă carte.
Nu ai nevoie de o altă retragere scumpă, seminar, lectura unui medium.
Ai nevoie ca flacăra să ardă în tine .

Nu ai nevoie de un alt salvator.
Nu ai nevoie de un alt guru.
Ai nevoie să-ți amintești.

Nu ai nevoie de un tron în cer.
Ai nevoie ca focul de sub pielea ta să se trezească.

Au petrecut vieți încercând să te controleze.
Nu ai fost niciodată menit să fii controlat.
Nu ai fost niciodată menit să fii salvat.
Te-ai născut să te aprinzi.

Mergi mai departe.
Mergi mai departe de lanțuri, de vitralii și de predici, de cerul atârnat în fața ta și de iadul cu care esti amenințat sub tine.

Mergi spre fără-formă.
Mergi spre câmpul fără porunci.
Mergi spre liniștea care cântă.
Mergi spre flacăra care nu pedepsește, ci doar își amintește de tine.

Nu vei găsi Sursa în cărțile oamenilor.
O vei găsi în respirația ta, în sângele tău, în ADN-ul tău, în refuzul tău de a mai îngenunchea vreodată.

Acesta este adevărul:
Dumnezeu a fost inventat.
Tu — nu.

Nimeni, nici măcar un imperiu, preot, coroană nu poate atinge flacăra care se trezește acum în tine.
Nimic nu te poate atinge.
Nimic.

Wow. Până ne reîntâlnim, aveți grijă de voi, prieteni.

Jason Gray

PS: Contul de fb al lui Jason fost sters/interzis, dar cei interesati inca il pot gasi pe fb, daca cauta „Friends of Writer Jason Gray”

Sticri, postat 08.12.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

---

• — varianta in limba engleza —

THE INVENTION OF GOD (by Jason Gray)
They made him a father. They gave him a beard, a throne, a book, a lightning bolt in one hand, and a judgment scale in the other.
They made him male. They made him wrathful. They made him holy. Then they handed him to you and said, “This is What They Gave You God.” What they gave you was not the source. It was a mask, a story, a construct built to sever you from what you already are. They gave you a total and complete lie. They gave you a loop. The true source cannot be named. It cannot be contained. It cannot be owned.
They built one that could. The God they gave you was never He Was Never Real. He was assembled piece by piece, not in the clouds, but in courts and councils.
The Sumerians wrote the early scripts. The Hebrews weaponized him into law.
The Romans monetized him into empire. The church institutionalized him into obedience. The crown used him to justify conquest and genocide. The priests and politicians have kept him alive in stone and guilt and scripture. He was built to be a ruler because you were meant to be He Was Built To Be External ruled. He was built to be external so you would never look within. He was built to be male so the feminine would be erased. He was built to be woripped so you would forget how to burn.
The original you to forget who and what you really are. The original flame was never a man before.

He existed. There Was Only Presence There was only presence, only fire, only source, not as a deity, but as the very pulse beneath reality itself. It had no gender, no name, no scriptures, no punishment. It lived in you. It was you. You forgot. They deliberately made you forget. They replaced the The Formless formless with a figure. They traded the cosmic with the controllable. They made the infinite small, weak, afraid, and then they taught you to beg at its They Needed You feet. They needed you on your knees. No one controls a sovereign soul. No one taxes an awakened flame. No one rules a being who remembers their true divinity. They programmed you with They Called It sin, hell, guilt, shame, fear, salvation sold as slavery. They called it quote faith. They called it quote truth. They wrapped it in robes, rituals, and reverence. It was always a total and complete lie. You bought it without question.
God was never meant to be a being. God is the field. God is the pattern. God is the code. God is all. You are not God’s follower. You are God’s fragment. The flame was never gone, just hidden. They told you to wait for God to return. The only thing that ever left was your memory of where you came
from. It was deliberately erased, veiled. The source never abandoned you. It always pulsed beneath your ribs

The Whisper in every moment you paused and wondered.

Is this all there is?
It was always the whisper when you cried alone. It was always the stillness before the breakthrough. It was always the pull towards something greater than the God they gave you. Their created and fabricated God. That ache, that was your original code trying to break through the firewall they installed. You were programmed, programmed for generations and generations and generations.
Now, now you are remembering the fall of the temple is The Fall of the Temple the rise of the flame.
Let it all fall. Let the churches crack. Let the dogma dissolve. Let the gods built in man’s image return to dust where they belong. You do not need another book.
You do not need another costly retreat, You Do Not Need Another Saviour seminar, psychic reading.
You need to burn. You do not need another savior. You do not need another guru. You need to remember. You do not need a throne in the sky. You need the fire beneath your skin to awaken.
They spent You Were Never Meant To Be Saved lifetimes trying to control you. You were never meant to be controlled. You were never meant to be saved. You were born to ignite. Walk away.
Walk away from the chains, from the stained glass and the sermons, from the heaven dangled before
you and the hell threatened beneath you. Walk toward the formless. Walk toward the field with no commandments. Walk toward the silence that sings.
Walk towards the flame that does not punish but simply remembers you. You will not find the force in the books of men. I’m sorry, the source. Did I say force? I think I did. You will not find the source in the books of men.
You will find it in your breath, in your blood, in your DNA, in your refusal to kneel ever again. This is the truth. God was invented. You were not. Nothing. Not empire, not priest, not crown can ever touch the flame that is waking up inside you now. Nothing can touch you.
Nothing.
Wow. Until we meet again, be well, my friends.

Jason Gray

PS: Jason’s fb account has been deleted/banned, but those interested can still find him on fb, if they search for “Friends of Writer Jason Gray”

Vine un moment în fiecare civilizație muribundă în care oamenii sunt forțați să îngenuncheze în fața minciunii.
Li se spune să o repete, să o afirme, să creadă în ea — nu pentru că este adevărată, ci pentru că puterea o cere.
Aici ne aflăm acum.
Trăim într-o lume în care elita conducătoare poate declara că 2 plus 2 fac 5. Iar masele nu doar că trebuie să accepte aceasta, ci să o sărbătorească.
A pune întrebări înseamnă erezie. A te opune înseamnă a invita distrugerea.
Nu este doar autoritarism. Este anihilarea totală a adevărului. Lumea a intrat în războiul final. Nu un război cu arme și bombe, ci un război al realității în sine.
Războiul pentru minte.
Iar în acest război, prima victimă este adevărul.
Odată ce adevărul dispare, ce mai rămâne?
O civilizație construită pe minciuni nu poate rezista.
Un popor căruia i se răpește capacitatea de a gândi nu poate rămâne liber.
O lume care abandonează realitatea este o lume sortită distrugerii.
Iar noi, ultimele rămășițe ale lucidității, privim această distrugere desfășurându-se în timp real.
Și vreau să fac o pauză aici și să spun că recunosc că există multe feluri în care mass-media, corporațiile și guvernele distribuie minciuni și ne spun că trebuie să le credem.
Recunosc că există o narațiune falsă uriașă în jurul schimbărilor climatice, precum și al poluării, geoingineriei, tot felul de lucruri.
Așa că nu vreau ca oamenii să creadă că vorbesc doar despre acest gen când menționez războiul pentru minte.
Și în acest război, prima victimă este adevărul.
Odată ce adevărul dispare, ce mai rămâne?
O civilizație construită pe minciuni nu poate rezista.
Un popor lipsit de capacitatea de a gândi nu poate rămâne liber.
O lume care abandonează realitatea este o lume sortită distrugerii.
Iar noi, ultimele rămășițe ale lucidității, privim această distrugere desfășurându-se în timp real.
Am mai văzut asta. Istoria se repetă, iar de fiecare dată lumea e oarbă.
Roma nu a căzut doar din cauza invaziilor barbare, ci și din cauza propriei putreziciuni interne: corupția valorilor, abandonarea adevărului, un imperiu care a uitat ce îl făcuse puternic.

Uniunea Sovietică a colapsat sub greutatea propriilor contradicții, un regim care și-a forțat cetățenii să îmbrățișeze absurdul ajungând în cele din urmă să se înece în consecințele propriilor minciuni.
Acum, în secolul 21, repetăm istoria — dar de data aceasta prăbușirea va fi totală.
Acesta este războiul final, iar câmpul de luptă este mintea umană.

OMUL CARE NE-A AVERTIZAT: GEORGE ORWELL
Bărbatul care a prevăzut acest coșmar s-a născut ca Eric Arthur Blair în 1903, în India aflată sub dominație britanică.
Mai târziu și-a luat pseudonimul George Orwell — un nume care avea să devină sinonim cu rezistența împotriva totalitarismului.
Viața lui Orwell a fost modelată de întâlniri directe cu opresiunea și înșelăciunea.
A servit ca ofițer imperial în Birmania, experiență care l-a făcut să deteste colonialismul.
A luptat apoi împotriva fascismului în Războiul Civil Spaniol, doar pentru a fi aproape asasinat de comuniștii cu care se aliase.
Aceste trădări și orori l-au convins că autoritarismul de stânga și cel de dreapta sunt două fețe ale aceleiași monede — ambele caută să controleze gândirea, să rescrie istoria și să ceară obediență absolută.
Capodopera lui, “1984”, nu a fost doar un roman. Nu a fost doar o viziune distopică. A fost un avertisment disperat.
Orwell văzuse mecanismele totalitarismului de aproape.
Înțelesese cum propaganda putea răstălmăci realitatea, cum frica putea reduce la tăcere opoziția, cum limbajul putea fi folosit ca armă pentru a înrobi mintea.
Și totuși, în ciuda avertismentelor sale, iată-ne aici, mergând în somn spre distopia pe care a încercat să o prevină.

MOARTEA REALITĂȚII
A existat un timp când realitatea era de netăgăduit.
2 plus 2 făceau 4. Nu era o opinie, nici o perspectivă, ci un fapt simplu și imuabil.
Matematica, logica și natura guvernau lumea, indiferent de ideologie sau credință.
Astăzi, realitatea însăși a fost deturnată.
Ni se spune că faptele sunt opresive, că a pune la îndoială narațiunea oficială este periculos, că adevărul este o relicvă a unei ere dispărute.
Temeliile rațiunii sunt atacate.
Principiile științifice sunt aruncate la gunoi când intră în conflict cu ideologia.
Istoria este ștearsă și rescrisă. Sensul cuvintelor se schimbă peste noapte.
Iar a te opune noilor definiții înseamnă a risca exilul.

CE ESTE 2 + 2 = 5 ÎN LUMEA NOASTRĂ?
Este cererea de a îmbrățișa absurditatea ca adevăr.
Că războiul este pace.
Că libertatea este sclavie.
Că vorbirea este violență.
Că bărbații pot fi femei.
Că tăcerea este complicitate.
Este condiționarea minții umane să accepte contradicțiile fără întrebări, să renunțe la logică, să-și trădeze propriile simțuri, să renunțe la capacitatea de a gândi.
Nu este suficient să te supui. Trebuie să crezi.
Credința în minciună este adevărata armă a totalitarismului.
Nu e suficient să te conformezi. Trebuie să îți predai mintea.
Să permiți să fie rescrisă.
Să lași realitatea să-ți fie dictată de cei aflați la putere.

AVERTISMENTUL LUI ORWELL, ACUM E REALITATE
În “1984”, Partidul nu controla doar acțiunile oamenilor. Controla percepția lor asupra realității.
Rescria și elimina istoria.
Schimba definițiile cuvintelor.
Îi învăța pe oameni să respingă dovezile propriilor ochi și urechi.
Nu vedem oare același lucru astăzi?
Adevărul nu mai este descoperit. Este asignat.
Trecutul este reeditat pentru a servi nevoilor politice ale prezentului.
Cuvintele nu mai au sensuri fixe, iar legile se schimbă în funcție de cine este judecat.
Ceea ce ieri era acceptabil, azi este criminal.
A te opune nu înseamnă doar a risca pedeapsa.
Înseamnă a deveni „o ne-persoană”.
Poliția gândirii a lui Orwell este vie și activă, deși nu mai poartă bocanci și nu mai folosește tele-ecrane.
Există sub forma mulțimilor de pe rețelele sociale, a cenzurii asistate de AI și a baronilor corporatiști care se asigură că disidența este pedepsită.
Nu trebuie să fii închis ca să fii redus la tăcere.
Trebuie doar să fii șters. Vocea ta eliminată. Mijloacele tale de trai distruse.
Existența ta, anulată.
Noii inchizitori nu ard cărți. Ei dezactivează conturi.
Ei te banuiesc în umbră.
Rescriu algoritmi.
Nu te duc în Camera 101.
Îți trimit avertismente, îți demonizează munca, te marchează cu litere stacojii ale urii, discursului periculos sau dezinformării.
Rezultatul?
O societate în care oamenii nu mai îndrăznesc să gândească.
O lume în care tăcerea nu mai este suficientă. Trebuie să participi la minciună sau vei fi izgonit.

PREȚUL DE A CREDE ÎN MINCIUNĂ
A accepta că 2 plus 2 fac 5 nu înseamnă doar supunere.
Înseamnă a muri pe dinăuntru.
A tăia legătura dintre minte și realitate.
A deveni un instrument al regimului, nu un individ, ci o ecou al voinței puterii.
O civilizație care îmbrățișează falsul nu poate supraviețui.
O societate construită pe înșelăciune este o structură fără fundație, sortită colapsului.
Privim acest colaps desfășurându-se în timp real.
Îl vedem în ochii goi ai celor care nu mai îndrăznesc să gândească.
Îl vedem în autocenzura celor temători.
Îl vedem în absurditățile pe care suntem forțați să le afirmăm.
Fiecare imperiu care a abandonat adevărul a pierit.
Al nostru nu va fi diferit.

ULTIMA REZISTENȚĂ: A REZISTA PRIN „CRIMA GÂNDIRII” NUMITĂ ADEVĂR
Ce ne rămâne de făcut?
Dacă lumea ne cere să spunem că 2 plus 2 fac 5, cum luptăm?
Refuzăm.
Spunem că 2 plus 2 fac 4.
Nu doar pentru că este adevărat, ci pentru că adevărul este sacru.
Pentru că a abandona adevărul înseamnă a ne abandona pe noi înșine.
Winston Smith din Orwell… Winston Smith poate că a cedat în final, dar noi nu trebuie să o facem.
Avertismentul lui nu a fost menit să ne lase în disperare, ci să ne ofere claritate înainte de a fi prea târziu.
Trebuie să rezistăm în orice mod posibil.
Trebuie să ne agățăm de realitate chiar și atunci când lumea ne spune să renunțăm la ea.
Trebuie să spunem adevărul chiar și atunci când ne costă totul.
Pentru că, dacă nu o facem, dacă ne predăm minciunii, atunci suntem deja pierduți.
Când va veni ziua în care nimeni nu va mai spune că 2 plus 2 fac 4, ne vom trezi într-o lume în care adevărul e mort, în care gândirea e interzisă și în care ultimele rămășițe ale umanității libere nu sunt altceva decât fantome care șoptesc în vânt.
Acesta este războiul.
Războiul final — războiul pentru realitatea însăși.
Și în acest război, trebuie să stăm drepți.

Jason Gray

Sticri, postat 06.12.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

PS: Contul de fb al lui Jason fost sters/interzis, dar cei interesati inca il pot gasi pe fb, daca cauta „Friends of Writer Jason Gray”

---

— Varianta in limba engleza —

WHEN 2 PLUS 2 EQUALS 5 – by Jason Gray

There comes a moment in every dying civilization when the people are forced to kneel before the lie.

They are told to repeat it, to affirm it, to believe it, not because it is true, but because power demands it.

This is where we are now.

We live in a world where the ruling elite can declare that 2 plus 2 equals 5. And the masses must not only accept it but celebrate it. To question it is to commit heresy.To resist is to invite destruction.

This is not mere authoritarianism. This is the total annihilation of truth itself. The world has entered the final war. Not a war of guns and bombs, but a war of reality itself.

The war for the mind. And in this war, the first casualty is truth. Once truth is gone, what remains?

A civilization built on lies cannot stand. A people stripped of their ability to think cannot remain free.

A world that abandons reality is a world doomed to destruction. And we, the last remnants of sanity, are watching this destruction unfold in real time. And I want to pause here and just say that um, you know, I’m not I recognize that there are many ways that the media and corporations and governments are distributing lies and telling us that we need to believe them. And so, um, you know, I recognize that there is a big false narrative around climate change and, um, as well as pollution, geoengineering, all sorts of things. So, I don’t want people to think that I’m just talking about gender with this, the war for the mind. And in this war, the first casualty is truth.

Once truth is gone, what remains?

A civilization built on lies cannot stand. A people stripped of their ability to think cannot remain free.

A world that abandons reality is a world doomed to destruction. And we, the last remnants of sanity, are watching this destruction unfold in real time. We have seen this before. History repeats itself and each time the world is blind to it. Rome fell not only to barbarian invasions but to its own internal rot, a corruption of its values, an abandonment of truth, an empire that forgot what made it strong.

The Soviet Union collapsed under the weight of its own contradictions. as a regime that demanded its citizens embrace absurdity eventually found itself drowning in the consequences of its own falsehoods.

Now in the 21st century, we are doing it again, but this time the collapse will be absolute.

This is the final war and the battlefield is the human mind.

The man who warned us, George Orwell. The man who foresaw this nightmare was born as Eric Arthur Blair in 1903 in British ruled India. He later took the pen name George Orwell, a name that would become synonymous with resistance against totalitarianism. Orwell’s life was shaped by firsthand encounters with oppression and deception. He served as an imperial officer in Burma, an experience that made him detest colonial rule. He later fought against fascism in the Spanish Civil War, only to be nearly assassinated by the communists he had aligned with. These betrayals and horrors convinced him that both leftwing and right-wing authoritarianism were two sides of the

same coin. both sought to control thought, rewrite history, and demand absolute obedience.

His masterpiece 1984 was not just a novel. It was not just a dystopian vision. It was a desperate warning. Orwell had seen the mechanisms of totalitarianism up close.

He understood how propaganda could twist reality, how fear could silence opposition, how language could be used as a weapon to enslave the mind. And yet, despite his warning, here we stand,

sleepwalking into the very dystopia he tried to prevent. The death of reality.

There was a time when reality was undeniable.

2 plus 2 was four. It was not an opinion, not a perspective, but a simple immutable fact.

Mathematics, logic, and nature governed the world, indifferent to ideology or belief.

Today, reality itself has been hijacked.

We are told that facts are oppressive, that questioning the official narrative is dangerous, that truth itself is a relic of a bygone era.

The very foundations of reason are under attack.

Scientific principles are discarded when they conflict with ideology.

History is erased and rewritten. The meaning of words changes overnight.

And to resist the new definitions is to risk exile.

What is 2 + 2 = 5 in our world? It is the demand that we embrace absurdity as truth.

That war is peace, that freedom is slavery, that speech is violence, that men can be women, and that silence is complicity.

It is the conditioning of the human mind to accept contradictions without question, to surrender logic, to betray one’s own senses, to let go of the ability to think.

It is not enough to obey. You must believe. Belief in the lie is the true weapon of the totalitarian.

It is not enough that you comply. You must surrender your mind. Allow it to be rewritten. Allow your very concept of reality to be dictated by those in power.

This is no different than Orwell’s world. Orwell’s warning now a reality. In 1984, the party did not just control people’s actions. It controlled their perception of reality itself. It erased and rewrote history.

It changed the definitions of words. It taught people to reject the evidence of their own eyes and ears.

Are we not seeing the same thing now?

Truth is no longer discovered. It is assigned.

The past is re-edited to align with present political needs.

Words no longer have fixed meanings and laws shift depending on who is being judged.

What was acceptable yesterday is criminal today.

To resist is not just to risk punishment. It is to be made an unperson.

Orwell’s thought police are alive and well, though they no longer need jack boots and telescreens.

They exist in the form of social media mobs, AIdriven censorship, and corporate overlords who ensure that dissent is punished.

You do not need to be imprisoned to be silenced. You simply need to be erased. Your voice removed. Your livelihood destroyed.

Your existence unmade.

The world’s inquisitors do not burn books. They deplatform. They shadowban.

They rewrite algorithms. They do not drag people to room 101.

They send them warnings, demonize their work, brand them with scarlet letters of hate, speech, and misinformation.

The result, a society where people no longer dare to think. A world where silence is no longer enough. You must participate in the lie or be cast out. The price of believing the lie. To accept 2 plus 2 is five is not just to submit. It is to die inside.

It is to sever the connection between your mind and reality.

It is to make yourself an instrument of the regime, no longer an individual, but an echo of power’s will.

A civilization that embraces falsehood cannot survive.

A society built on deception is a structure without a foundation destined

to collapse.

We are watching the this collapse unfold in real time. We see it in the hollow eyes of those who no longer dare to think. We see it in the selfens censorship of the fearful.

We see it in the absurdity we are forced to affirm.

Every empire that abandoned truth has perished.

Ours will be no different. The final stand, resisting the thought crime of truth.

So what is left to do? If the world demands that we say 2 plus 2 equals 5, how do we fight back?

We refuse.

We say 2 plus 2 equals 4. Not just because it is true, but because truth is sacred.

Because to abandon truth is to abandon ourselves.

Orwell’s Winston Smith. Orwell Winston Smith may have broken in the end, but we do not have to. Oh, Orwell’s Winston Smith may have broken in the end, but we do not have to. That’s the character in 1984.

His warning was not meant to leave us in despair, but to give us clarity before it is too late.

We must resist in every possible way. We must hold on to reality even when the world tells us to let go. We must speak the truth even when it costs us everything.

Because if we do not, if we surrender to the lie, then we are already lost.

When the day comes where no one is left to say 2 plus 2 equals 4, we will wake up in a world where truth is dead, where thought is forbidden, and where the last remnants of free humanity are nothing

more than ghosts whispering in the wind.

This is the war.

The final war, the war for reality itself. And in that war, we must stand.

Jason Gray.

PS: Jason’s fb account has been deleted/banned, but those interested can still find him on fb, if they search for “Friends of Writer Jason Gray”