A fost odata ca niciodata un tinerel care a fugit din tara pe alte meleaguri care se gaseau mai la nord si pt ca avea anumite inclinatii literare si nu numai, s-a angajat bibliotecar intr-un sat uitat de lume. Avand mult timp liber la dispozitie a studiat natura, literatura, a scris niste carti si a devenit profesor de „propedeutica”.
Aprofundand acest domeniu a devenit un fin cunoscator al „hermeneuticii iubirii” si a experimentat domeniul cu oameni, reni si gurile rele spun ca si cu cai. Pentru ca sporturile in acel regat nu sunt ca pe la noi, povestea spune ca el a intrat in „Gasca Curli”, care nu este altceva decat echipa locala de CurLing. Daca nu stiti, cei care practica acest sport se joaca cu niste bile colorate pe care le arunca spre tinta. Pe drumul catre tinta o tot freaca ca sa nimereasca mai bine tinta.
Am inteles ca acestuia ii plac foarte mult apusurile de soare care-l inspira foarte mult, asa se face ca ieri in loc de reni, care erau ceva obisnuit in acel peisaj, a gasit un cal care i-a zapacit imaginatia si l-a rascolit pana i-au iesit ochii din cap ca la melc.
Va las mai jos o imagine cu calul la apus 😂
Cei din Gasca Curli i-au facut o dedicatie muzicala care e mai jos 🤣
Se pare ca cei din Gasca Curli se pregatesc de Paste si se gandesc sa-si vopseasca ouale, dar poate o sa ne aplecam si asupra acestui aspect, intr-o viitoare postare.
Sticri, postat 13.04.24 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)
PS: Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu realitatea este absolut intamplatoare 😂
STICRI 