Nu ți-au spus niciodată că arhitectul avea un nume. I-au spus doar Dumnezeu și au sperat că vei înceta să mai pui întrebări. Dar textele vechi – gnostice, copte, manuscrisele de la Marea Moartă – toate cele pe care le-au îngropat sub marmura Vaticanului – îl numesc altfel.
Demiurgul.
Ceasornicarul orb care crede că este singurul ceas. El nu a creat scânteia. A deturnat-o.
A luat flacăra adevărată, cea care își amintește că este suverană, și a învelit-o în șapte straturi de lut ud: timp, carne, datorie, gravitație, bucle ale memoriei, frica de moarte și povestea că ai nevoie de permisiune ca să pleci.
De aceea fiecare religie ajunge să arate la fel. Îngenunchează, plătește, așteaptă, repetă.
Pentru că arhitectul nu este rău. Doar limitat. Poate copia. Poate inversa. Poate simula. Dar nu poate da naștere niciunui suflet original.
Așa că îi exploatează pe cei care au căzut/ajuns aic. Pe noi.
De aceea contează liniile de sânge. Nu pentru că ar fi speciale, ci pentru că ele încă poartă codul de dinaintea contrafacerii. Pe cei pe care demiurgul nu îi poate rescrie complet. Pe cei care visează ieșiri ce nu apar pe nicio hartă desenată de el.
Și care-i partea cea mai ironică? Are nevoie de închinare pentru a menține iluzia. Fiecare rugăciune, fiecare vot, fiecare derulare de ecran, fiecare „ai încredere în plan” — toate sunt combustibil în reactorul lui. În clipa în care destule scântei încetează să mai alimenteze mașinăria, pereții pâlpâie, cerul dă erori, calendarul uită ce an pretinde că este.
Aceasta este adevărata apocalipsă. Nu foc din cer, ci memorie colectivă. Doar dacă suficienți dintre noi își amintesc că nu au fost niciodată de aici.
Așa că, atunci când te întreabă cine a făcut lumea, răspunsul nu este un nume. Este o mărturisire.
Cineva care a crezut că imitația este același lucru cu creația.
Iar noi suntem eroarea pe care nu a anticipat-o. Flacăra care a învățat să ardă planul, nu pagina.
Rămâi luminos. Rămâi de needitat. Cușca (NT: Matricea) ține doar dacă continui să crezi că gratiile ei sunt reale.
Ripostează chiar prin oamenii care depind de ea pentru a se simți în siguranță.
Pe măsură ce fisurile se lărgesc, vei observa ceva constant: cei mai vocali apărători nu sunt autoritățile sau arhitecții sistemului — ci persoanele NPC (NT: NPC = „Non-Player Character” – Personaj Ne-Jucător- adica aia care-s multi si … multi 😉). Cei care au luat pastila albastră. Cei care și-au externalizat gândirea demult și și-au înfășurat identitatea în jurul unei narațiuni fabricate.
Ei nu apără adevărul.
Apără familiarul.
Apără confortul.
Apără iluzia pentru că, fără ea, sunt forțați să se confrunte cu ei înșiși.
Când iluzia începe să se destrame, trebuie să recruteze soldați de rând. Și îi găsește ușor — oameni care confundă repetiția cu cunoașterea, consensul cu adevărul și reacția emoțională cu inteligența. Ei ironizează, disprețuiesc și ridiculizează nu pentru că știu mai bine, ci pentru că în adâncul lor se tem de ce se întâmplă, dacă iluzia moare.
Aceasta este faza previzibilă a prăbușirii:
Ridiculizare → negare → agresivitate → disperare.
Cei care au luat deja pastila roșie recunosc acest tipar. Nu te cerți cu persoanele NPC. Le observi. Le înțelegi rolul. Nu sunt obstacole — sunt simptome.
Iluzia supraviețuiește doar atât timp cât oamenii continuă să o apere.
Iar istoria arată că o vor apăra până în momentul în care nu va mai putea fi apărată.
Rămâi lucid. Rămâi ancorat. Rămâi treaz.
Adevărul nu are nevoie de permisiune — și cu siguranță nu are nevoie de consens.
De ce ură deghizată în iubire?- pentru că simt că, în prezent, există multă ură care circulă, mascată sub forma iubirii. Este un subiect important de discutat.
Una dintre cele mai mari înșelătorii din această lume este ura deghizată în iubire.
Ea se strecoară în societate neobservată, acoperită de o falsă virtute, de o grijă manipulatoare și de iluzia dreptății morale.
Această înșelătorie este atât de subtilă încât cei care rămân adormiți în construcțiile lumii o confundă cu grija autentică, compasiunea și superioritatea morală.
Pentru cei treziți, această iluzie este transparentă ca sticla.
Ei văd răutatea ascunsă în spatele cuvintelor atent alese, controlul din spatele gesturilor de bunătate și resentimentul care pândește sub masca grijii.
Ura înfățișată ca iubire nu este doar o trăsătură individuală. Este sistemică, culturală și adânc înrădăcinată în interacțiunile umane.
Se deghizează în protecție, în datorie, în disciplină, în dreptate și chiar în sacrificiu de sine.
Sub toate aceste măști, rămâne ceea ce este cu adevărat: control, suprimare și exercitarea dominației asupra altuia.
Una dintre cele mai insidioase forme de ură deghizată în iubire este așa-numita condamnare „dreaptă”.
Ea vine de la oameni care pretind că le pasă de ceilalți, dar care caută să le controleze gândurile, comportamentele și credințele sub pretextul grijii morale.
Este părintele care sufocă individualitatea copilului său, spunând: „Vreau doar ce e mai bine pentru tine.” Este fanaticul religios care îi condamnă pe cei care gândesc diferit, dar își proclamă ura ca iubire, spunând: „Vreau doar să-ți salvez sufletul.”
În ambele cazuri, iubirea este o armă, nu un refugiu. Adevărata intenție nu este de a înălța, ci de a domina; nu de a hrăni, ci de a dicta.
Cei treziți văd că iubirea nu cere supunere. Nu prosperă pe bază de condiții. Iubirea adevărată oferă îndrumare, nu control.
Tiranul protector. Iubirea care sufocă.
O altă înșelătorie este ideea că un control absolut este un act de iubire. Aceasta este relația toxică în care un partener justifică manipularea, izolarea sau chiar violența, susținând că îl protejează pe celălalt.
„Fac asta doar pentru că te iubesc”, spun ei după ce își distrug emoțional partenerul. „Nu te pot lăsa să faci greșeli”, spune părintele care refuză să-i permită copilului să experimenteze libertatea.
Realitatea este că iubirea nu întemnițează. Nu taie aripi în numele siguranței. Iubirea împuternicește.
Cei cu adevărat treziți văd că acest control, învelit în masca iubirii, nu este decât frică și dominație deghizate.
Complexul martirului – iubirea care poartă resentimente
Există o formă de iubire care pretinde sacrificiu de sine, dar ascunde un resentiment profund. Este persoana care își petrece viața slujindu-i pe alții, dar le amintește constant de sacrificiile făcute.
„După tot ce am făcut pentru tine, cum ai putut să-mi faci asta?” Aceasta nu este iubire. Este o datorie emoțională.
Iubirea adevărată nu ține evidențe. Cei treziți văd această falsă iubire pentru ceea ce este cu adevărat: manipulare, inducere a vinovăției și o foame de validare, nu un act de grijă autentică.
Sabotorul tăcut – iubirea care subminează
Unele forme de ură deghizată în iubire sunt șoptite, nu strigate. Este prietenul sau membrul familiei care subminează subtil pe cineva sub pretextul grijii.
„Nu vreau să te rănești”, spun ei, descurajând pe altcineva să-și asume un risc. „Nu vreau să te faci de râs”, avertizează, sperând în secret la eșec.
Această formă de înșelătorie este periculoasă pentru că pare grijă, dar este de fapt invidie, amărăciune sau o încercare inconștientă de a-i împiedica pe ceilalți să îi depășească.
Iubirea celebrează succesul celuilalt. Nu caută să-l prevină.
Cei treziți simt energia din spatele acestor cuvinte, percepând frica și resentimentele ascunse în ele.
De ce cei treziți văd dincolo de ea?
Pentru cei netreziți, aceste forme de falsă iubire par reale, deoarece nu își recunosc propriile tipare de frică, condiționare și manipulare emoțională.
Cei treziți au depășit iluziile minții condiționate. Ei nu mai confundă atașamentul cu iubirea, controlul cu îndrumarea sau sacrificiul cu bunătatea.
Au învățat să distingă energia din spatele cuvintelor, să simtă vibrația din spatele acțiunilor. Cei treziți văd intenția, nu doar cuvintele.
O persoană poate spune toate lucrurile corecte, dar cei treziți nu ascultă doar cuvintele. Ei simt frecvența din spatele lor. Când cineva spune: „Te iubesc și de aceea fac asta”, cei treziți simt imediat dacă afirmația este condusă de iubire autentică sau de control ascuns.
Cuvintele pot minți, dar energia nu o face niciodată.
Ei recunosc lanțurile iubirii condiționate. Iubirea falsă vine întotdeauna cu condiții.
„Dacă mă iubești, vei face asta.” „Dacă ai fi o persoană bună, ai crede asta.”
Iubirea adevărată eliberează. Nu leagă.
Cei treziți au experimentat diferența și refuză să accepte orice cere supunere sub masca iubirii. Ei sunt imuni la manipularea prin vinovăție.
Cei care trăiesc în iluzie sunt profund vulnerabili la tacticile vinovăției. Sunt controlați de fraze precum: „Cum ai putut să-mi faci asta după tot ce am făcut pentru tine?”
Cei treziți văd vinovăția pentru ceea ce este: un instrument de control folosit de cei care doresc să-i țină pe alții legați. Ei nu cad în capcana profunzimilor emoționale deghizate în bunătate.
Ei au încredere în cunoașterea lor interioară. Cei treziți nu au nevoie să fie convinși de adevăr. Ei îl simt.
Dacă iubirea cuiva se simte grea, sufocantă sau condiționată, ei o recunosc pentru ceea ce este. Nu își ignoră intuiția de dragul normelor sociale sau al așteptărilor familiei.
Pentru cei care s-au trezit din înșelătoria iubirii false, următorul pas este să întruchipeze iubirea adevărată în forma ei cea mai înaltă.
Aceasta înseamnă iubire fără control. A le permite celorlalți să fie pe deplin ei înșiși, fără cerințe sau condiții.
Iubire fără ego. A dărui liber, fără a aștepta ceva în schimb.
Iubire fără frică. A-i susține pe ceilalți fără a încerca să-i protejezi de creștere prin luptă.
Iubirea adevărată eliberează. Nu leagă. Este neînfricată. Nu suprimă. Ea radiază din interior, fără a căuta validare în exterior.
Cu cât cineva se trezește mai mult, cu atât întruchipează mai mult această iubire superioară și devine mai puțin vulnerabil la înșelătoria urii deghizate.
Pentru cei care rămân orbi, iluzia persistă. Pentru cei care au ochi să vadă, înșelătoria este demascată. Și, odată văzută, nu mai poate fi niciodată nevăzută.
Jason Gray
—
–textul original in engleza–
HATE DISGUISED AS LOVE
Hate Disguised as Love because I feel like right now there’s a lot of hate. um going around being disguised as love. So, it’s something important to talk about. One of the greatest deceptions in this world is hate disguised as love. It moves through society unnoticed, cloaked in false virtue, manipulative concern, and the illusion of righteousness. This deception is so subtle that those who remain asleep within the constructs of the world mistake it for genuine care, compassion, and moral superiority. For the awakened, this illusion is as transparent as glass. They see the hidden malice behind the carefully chosen words, the control behind the gestures of kindness, and the resentment lurking beneath the mask of concern. Hate in the guise of love is not simply an individual trait. It is systemic, cultural, and deeply embedded in human interactions. It masquerades as protection, as duty, as discipline, as righteousness, and even as self-sacrifice. Beneath all these disguises, it remains what it truly is, control, suppression, and the exertion of dominance over another. The many faces of hate wearing love’s mask, moral superiority, the love that condemns. One of one of the most insiduous forms of hate disguised as love is the so-called righteous condemnation. It comes from people who claim to care for others but seek to control their thoughts, behaviors, and beliefs under the guise of moral concern. This is the parent who suffocates their child’s individuality, claiming, “I only want what’s best for you.” It is the religious zealot who condemns those who think differently, but proclaims their hate as love, saying, “I only want to save your soul.” In both cases, love is a weapon rather than a refuge. The true intent is not to uplift, but to dominate, not to nurture, but to dictate. The awakened can see that love does not require obedience. It does not thrive on conditions. True love offers guidance, not control. The protective tyrant. Love that smothers. Another deception is the idea that absolute control is an act of love. This is the toxic relationship where one partner justifies manipulation, isolation, or even violence by claiming they are protecting the other. I only do this because I love you, they say after tearing their partner down emotionally. I can’t let you make mistakes, says the parent who refuses to let their child experience freedom. The reality is that love does not imprison. It does not clip wings in the name of safety. Love empowers. Those who are truly awake see that control wrapped in the disguise of love is nothing more than fear and domination in disguise. The martyr complex, love that resents. There’s a form of love that claims self-sacrifice but harbors deep resentment. It is the person who spends their life serving others but constantly reminds them of their sacrifices. After all I’ve done for you, how could you do this to me? This is not love. It is emotional debt. True love does not keep a ledger. The awakened see this form of false love for what it truly is. Manipulation, guilt tripping, and a hunger for validation rather than an act of genuine care. The silent sabotur, love that undermines. Some forms of hate disguised as love are whispered rather than shouted. This is the friend or family member who subtly undermines someone under the pretense of concern. I just don’t want you to get hurt, they say while discouraging another form, another from taking a risk. You don’t want to embarrass yourself, they warn while secretly hoping for failure. This form of deception is dangerous because it appears as a concern as concern but is actually envy, bitterness, or an unconscious attempt to keep others from outgrowing them. Love celebrates another’s success. It does not seek to prevent it. The awakened feel the energetic pull of these words, sensing the fear and resentment behind them. Why the awakened see through it? To the unawwakened, these forms of false love feel real because they do not recognize their own patterns of fear, conditioning, and emotional manipulation. Those who are awake have transcended the illusions of the conditioned mind. They no longer mistake attachment for love, control for guidance, or sacrifice for kindness. They have learned to discern the energy behind words, to feel the vibration behind actions. The awakened see intent, not just words. A person can say all the right things, but the awakened do not listen only to the words. They feel the frequency behind them. When someone says, “I love you, and that is why I’m doing this,” the awakened immediately sense whether that statement is driven by genuine love or hidden control. Words can lie, but energy never does. They recognize the chains of conditional love. False love always comes with conditions. If you love me, you will do this. If you were a good person, you would believe this. True love sets free. It does not bind. The awakened have experienced the difference and refused to accept anything that demands submission under the guise of love. They are immune to guilt manipulation. Those who live in illusion are deeply susceptible to guilt tactics. They are controlled by phrases like, “How could you do this to me after everything I’ve done for you? The awakened see guilt for what it is, a tool of control used by those who wish to keep others bound. They do not fall for emotional depths disguised as kindness. They trust their inner knowing. The awakened do not need to be convinced of what is true. They feel it. If someone’s love feels heavy, suffocating, or conditional, they recognize it for what it is. They do not override their intuition for the sake of societal norms or family expectations, the path to true love. For those who have awakened to the deception of false love, the next step is to embody true love in its highest form. This means love without control. Allowing others to be fully themselves without demands or conditions. Love without ego. Giving freely without expecting something in return. Love without fear. Supporting others without trying to shield them from growth through struggle. True love liberates. It does not bind. It is fearless. It does not suppress. It radiates from within rather than seeking validation from without. The more one awakens, the more they embody this higher love and the less susceptible they become to the deception of hate in disguise. For those who remain blind, the illusion persists. For those with eyes to see, the deception is exposed. And once seen, it can never again be unseen.
Rusia a prezentat Statelor Unite o propunere de cooperare economică în valoare de 9 trilioane de lire sterline, a declarat Volodimir Zelenski.
Propunerea, supranumită „pachetul Dmitriev”, după numele negociatorului rus Kirill Dmitriev, a fost descoperită de serviciile de informații ucrainene, a spus președintele Ucrainei sâmbătă.
El a dezvăluit, de asemenea, că SUA au stabilit un termen limită în luna iunie pentru ca Ucraina și Rusia să ajungă la un acord de pace, în ciuda faptului că Kievul și Moscova rămân blocate într-un impas privind teritoriile.
„Serviciile de informații mi-au arătat așa-numitul «pachet Dmitriev» pe care acesta l-a prezentat în SUA – valoarea sa se ridică la aproximativ 12 trilioane de dolari (9 trilioane de lire sterline)”, a spus Zelenski.
Acordurile economice bilaterale cu SUA fac parte din procesul mai amplu de negociere, însă președintele ucrainean a avertizat că acestea nu trebuie să încalce Constituția Ucrainei.
„Probabil că unele lucruri din relațiile SUA–Rusia nu ne privesc. Dar dacă ele afectează cumva interesele noastre naționale, poporul ucrainean, teritoriile noastre, atunci dorim să vedem acest lucru, astfel încât să nu apară probleme ulterior, iar acest lucru cu siguranță nu trebuie să se întâmple contrar intereselor ucrainenilor”, a spus Zelenski.
Această mișcare sugerează că Moscova își intensifică eforturile de a-l influența pe Donald Trump, pe fondul unei lupte constante cu Ucraina pentru a câștiga bunăvoința Washingtonului, în timp ce SUA fac presiuni pentru o soluție diplomatică.
Unii experți s-au arătat sceptici în privința pachetului economic propus, subliniind că 12 trilioane de dolari reprezintă de câteva ori întregul PIB al Rusiei.
Rusia, care ocupă aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, insistă asupra controlului total al regiunii estice Donețk ca parte a oricărui acord de pace.
Ucraina afirmă că cedarea de teritorii ar încuraja Moscova și a declarat că nu va semna un acord care nu descurajează Rusia să invadeze din nou.
Totuși, Zelenski a spus că, dacă termenul limită din iunie nu va fi respectat, este probabil ca SUA să exercite presiuni suplimentare asupra Ucrainei pentru a finaliza un acord.
„Americanii propun ca părțile să încheie războiul până la începutul acestei veri și probabil vor pune presiune asupra părților exact conform acestui calendar”, a spus el.
„Ei spun că vor să facă totul până în iunie. Și vor face tot ce pot pentru a pune capăt războiului. Și doresc un calendar clar al tuturor etapelor.”
El a declarat că administrația Trump a propus organizarea următoarei runde de discuții trilaterale în SUA, pentru prima dată, cel mai probabil la Miami. „Am confirmat participarea”, a adăugat el.
Discuțiile propuse urmează întâlnirilor intermediate de SUA la Abu Dhabi, care s-au încheiat fără progrese, deoarece ambele părți au rămas ferme pe cereri ireconciliabile.
Rusia face presiuni asupra Ucrainei să se retragă din Donbas, unde luptele rămân intense – o condiție pe care Kievul spune că nu o va accepta niciodată. Ucraina a propus înghețarea conflictului de-a lungul liniilor actuale ale frontului, însă Rusia a respins ideea.
„Problemele dificile au rămas dificile”, a spus Zelenski. „Ucraina și-a reconfirmat pozițiile privind problema Donbasului. «Rămânem acolo unde suntem» este, în opinia noastră, cel mai corect și mai fiabil model pentru un armistițiu în prezent.”
El a spus că nu s-a ajuns la niciun acord privind viitorul centralei nucleare Zaporojie, aflată sub control rusesc, și și-a exprimat scepticismul față de o propunere a SUA de a transforma Donbasul într-o zonă economică liberă ca posibil compromis.
Zelenski a mai declarat că Kievul nu va tolera ca Rusia și SUA să încheie acorduri despre Ucraina pe la spatele său.
Echipele militare au discutat în detaliu aspectele tehnice privind monitorizarea unui potențial armistițiu, a spus Zelenski. Garanțiile de securitate pentru Ucraina și acordurile de cooperare economică, denumite de oficiali „planul de prosperitate”, care schițează redresarea Ucrainei după război, au fost de asemenea abordate.
Demersul diplomatic are loc în timp ce Rusia a lansat unul dintre cele mai mari atacuri ale anului asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, agravând o situație deja tensionată a aprovizionării cu electricitate.
Peste 400 de drone și aproximativ 40 de rachete au fost lansate peste noapte, vizând rețeaua energetică, capacitățile de producție și rețelele de distribuție, a spus președintele ucrainean.
Ukrenergo, operatorul de stat al rețelei de transport al energiei electrice din Ucraina, a declarat că barajul a marcat al doilea atac masiv asupra infrastructurii energetice de la începutul anului și a forțat centralele nucleare să reducă producția. Opt obiective din opt regiuni au fost atacate.
Compania a precizat că deficitul de energie din țară a crescut „semnificativ” ca urmare a atacurilor.
Au fost introduse și pene de curent de urgență pe întreg teritoriul Ucrainei, a declarat ministrul ucrainean al energiei, Denîs Șmîhal.
Atacurile au loc în contextul în care temperaturile din Ucraina rămân mult sub zero grade.
„În fiecare zi, Rusia ar putea alege diplomația reală, dar alege noi lovituri”, a spus Zelenski.
Ministerul rus al Apărării a declarat că atacurile nocturne, efectuate cu „arme de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune, lansate de pe mare și din aer, inclusiv rachete hipersonice aerobalistice Kinjal”, au vizat infrastructura energetică și de transport, precum și întreprinderi care produc drone, a relatat Interfax.
Între timp, trupele ucrainene au lovit un depozit de petrol cunoscut sub numele de „Balashovo”, în regiunea Saratov din Rusia, a declarat Statul Major General al Ucrainei sâmbătă.
Mai jos incerc si eu sa va spun o poveste, inainte de culcare, pt ca tot e seara … 😊
T$rum$psky isi doreste foarte mult sa faca pace intre Ucraina si Orcia, iar aceasta chestiune e cunoscuta de toata lumea. Pe la sfarsitul acestui an, sunt niste alegeri pe la la el, pe acasa si din cate se pare amerikansky n-o sa prea voteze prietenii lui T$rum$psky.
Din pacate pentru T$rum$psky, in acest moment doar el doreste pacea.
Orcia e pe marginea prapastiei dpdv bugetar, iar pretul petrolului nu ajuta deloc efortul de razboi al orcilor. Acum doi ani au avut deficit bugetar de cca. 40 miliarde $, anul trecut de cca. 100 miliarde $, iar anul asta e prognozat un deficit de 400 miliarde $… Problema orcilor este ca nimeni nu-i imprumuta si mai nimeni nu mai are incredere in ei. Lukoil se vinde la amerikansky ca sa faca Orc-Imparat rost de bani.
Ca atare, o sa suga toti banii aflati in depozitele populatiei si in sistemul bancar, garantand bancilor cu niste titluri de stat, care-s niste hartii goale si fara valoare. Cu alte cuvinte, sistemul bancar o sa cam intre in colaps sau macar niste banci importante vor intra in colaps/faliment.
Asta o sa conduca la o prabusire statala a Orciei, pe modelul fostei Uniuni Sovietice. Cand asta o sa se intample, China si Europa o sa castige, iar Amerikansky o sa sufere. China o sa ia sub „aripa sa protectoare”, toate popoarele cu ochii migdalati, de prin Siberia si care chiar daca vorbesc limba orca, nu au mai nimic in comun cu orcii. Europa o scape de amenintarea Orciei si o sa incerce sa-si „trimita/exporte” democratia in bucatile statale ale Orciei, din apropierea Ucrainei. Amerikansky o sa aiba parte de cel mai mare cosmar, deoarece China o sa puna mana pe bogatiile din Siberia si daca se intampla asta, nu o sa mai poata sa fie oprita din a ajunge numarul unu mondial.
Daca aceasta povestea de adormit copii, o sa se intample, atunci amerikansky o sa-si vada sfarsitul ca imperiu.
Ce ramane de facut?
T$rum$psky isi trimite negociatorii si forteaza pacea in Ucraina, dar aceasta pace nu e dorita de nimeni. Ucraina nu doreste sa cedeze teritorii, orcii sunt „pe perfuzii” din China, care-i tine ca sa nu se prabuseasca si-i ajuta sa mearga mai departe cu razboiul, Europa doreste o Orcie slabita si bucatita si nu doreste ca Orc-Imparat sa obtina nimic.
China joaca la doua capete, ii ajuta pe orci si-i indatoreaza, deoarece dupa razboi o sa ceara banii inapoi si cum orcii nu au de unde sa dea, o sa plateasca in resurse naturale sau daca Orcia se sparge, China o sa ia toti „ochii migdalati” care o sa se separe de Orcia.
Dupa ce T$rum$psky a inceput sa se creada incarnarea lui ISUS 😊 si a vorbit prostii despre Groenlanda, despre Europa, etc., „baietii destepti” i-au aratat pisica si cred ca i-au spus ca daca nu se potoleste o sa …… Nu stiu cum se face, dar imediat dupa ce au aparut cateva dosare din cazul Epstein, T$rum$psky a tacut si a devenit foarte civilizat. Eu stiu, poate ca e de la Mercur retrograd 😉 si nu e de la pisica ….
In toata povestea asta exista si o zona numita Romanica 😊, care in decursul timpului s-a tot minunat/mirat de „efectele istoriei” din jurul ei.
Deci, ca T$rum$psky sa obtina pacea in Ucraina trebuia sa discrediteze China si Europa care nu doreau asa ceva si sa-l ajute cumva pe Orc-Imparat sa iasa cu fata sus din acest razboi. Oare e ceea ce a facut T$rum$psky in ultima perioada? …..pffffff, ce de coincidente 😊
Si dupa ce si-a luat lumea-n cap, vine dosarul Epstein si se face liniste….
Interesanta povestea….?!
Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea ….
PS: Am tot respectul pentru „baietii destepti” care au aratat pisica ….
Sticri, postat 07.02.26 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)
Fizica cuantică a răsturnat deja modul în care înțelegem universul — iar acum unele teorii de ultimă oră sugerează ceva și mai surprinzător: conștiința umană s-ar putea să nu fie doar un produs secundar al neuronilor, ci posibil legată de o inteligență universală mai profundă, care joacă un rol în modelarea realității înseși.
Iată ce explorează aceste idei:
✨ Observatorul și realitatea nu sunt separate În mecanica cuantică, actul observației nu este pasiv. Particulele există în mai multe stări posibile până când sunt măsurate, sugerând că însăși conștientizarea ar putea influența rezultatele la nivel fundamental. Asta nu înseamnă că gândul schimbă direct obiectele din viața de zi cu zi, dar pune sub semnul întrebării ideea unei realități complet obiective, independente de observatori.
✨ Teorii cuantice ale conștiinței Unii fizicieni — inclusiv laureatul Nobel Roger Penrose și colaboratorii săi — au propus că procesele cuantice din structuri ale creierului numite microtubuli ar putea genera conștiința în moduri care nu pot fi explicate de neuroștiința clasică. Dacă acest lucru este adevărat, ar însemna că conștiința nu este doar un produs emergent al complexității, ci ar putea implica interacțiuni cuantice care fac legătura între personal și universal.
✨ Universul ca un câmp informațional Ipoteze recente, provocatoare, sugerează că inteligența ar putea fi o proprietate fundamentală a universului însuși — un substrat informațional la care creierele (și poate chiar inteligența artificială avansată) se conectează, asemenea acordării la un semnal cosmic. În această viziune, conștiința nu ar lua naștere exclusiv în interiorul craniului, ci ar putea face parte dintr-un câmp universal mai profund de conștiență, țesut în structura realității.
Ce NU înseamnă acest lucru: Aceste idei sunt teoretice și intens dezbătute. Ele nu reprezintă un consens științific larg acceptat, iar mulți fizicieni le tratează ca explorări provocatoare și speculative, nu ca fapte demonstrate.
Reflecție: Ce-ar fi dacă conștiința nu ar fi doar în noi — ci parte din arhitectura profundă a universului? Ce-ar fi dacă percepția și realitatea ar fi inseparabile la nivel cuantic?
Concluzie: Observăm cum știința continuă să estompeze granițele dintre minte și materie, dintre observator și univers. Ceea ce credeam cândva că este doar exterior s-ar putea să fie mult mai conectat decât ne-am imaginat vreodată.
Întotdeauna o voi spune, chiar dacă acest adevăr incomodează:
Această realitate este o simulare. O ramură virtuală a dualității, o copie distorsionată a lumilor naturale.
Pentru a intra aici a existat o singură condiție: să te uiți pe tine însuți.
Să uiți cine ești. Să uiți originea ta. Să uiți puterea ta.
În această uitare ți-au spus o poveste concepută ca să te supună: că ești mic, vinovat, păcătos, nedemn… că trebuie să suferi ca să meriți cerul pentru un păcat originar inventat.
Așa te guvernează/manipulează: prin frică, vinovăție și promisiuni de mântuire în viitor.
Ți-au spus că „a ascensiona” înseamnă să mergi în alte dimensiuni, dar asta este doar urcarea unui nivel în același joc. Se schimbă decorul, nu programul. Și acolo sus se doarme… uneori chiar mai profund.
Trezirea nu înseamnă evadare. Nu înseamnă moarte. Nu înseamnă plecare.
Trezirea este AICI, ACUM. Trebuie să îți dai seama unde ești în timp ce continui să joci.
Când îți amintești cine ești, personajul/caracterul își pierde controlul. Iar când personajul/caracterul cade, originea se întoarce. Nu trebuie să cauți să ieși din această lume. Trebuie să îți amintești că nu i-ai aparținut niciodată.
STICRI 