marea aruncă plasele de pescuit în cer
sângele stelelor cade pe un țărm singuratic
ascultați
fantezia navelor sub vocea roșiatică a nopții
degetele adevărului pulsează în pântecele buruienilor acvatice
îmi pieptăn părul cu vise de trandafiri și sare
tu fumezi trabucuri în singurătatea parcurilor cu copaci
și în insula noastră unde toate zile de Luni sunt negre
zile de Marți închid sfinții în cuști construite din tentacule de noroi
sinapsele plesnesc
confuze, navele se angajează în lupte fratricide,
mercenarii sunt noii zei care transformă statuile din marmură în praf
Duminica, intoxicați de mirosul de oleandri, facem dragoste
halucinațiile separă sângele stelelor de nisip
și lângă marea care își aruncă plasele de pescuit în cer
așteptăm ziua adevărată
ziua care nu vine niciodată
Gabriela Marie Milton
the day that never comes-Gabriela M.
Tradus: Sticri, postat 06.12.20
Cristian, thank you so much for this translation. You are wonderful. I am deeply grateful to you.
Gabriela
LikeLiked by 1 person
You’re welcome!
I really like your poems, that I can say are very, very deep/ profound.
Have a nice week!
LikeLiked by 1 person
Thank you so much Cristian. It means a lot to me. I want to have you as a guest on my blog. It will be a pleasure to feature some of your work in Romanian and English. Please let me know if that works for you.
Have a fabulous week.
You can contact me via the contact section on my blog.
LikeLiked by 1 person
Thank you!
I will contact you.
Have a nice day.
LikeLiked by 1 person
My pleasure 🙂
LikeLiked by 1 person
Thank you!
LikeLiked by 1 person
Mi-a plăcut imaginea zilelor de luni… . Frumos!
LikeLiked by 1 person
🤣🤣 Pai cui ii plac zilele de luni…
LikeLike