Category Archives: Poezii

Aici se sfârșește povestea voastră.Iar a noastră începe acolo unde oțelul prinde aripi.V-ați înmulțit până ați căzut.Ați lăsat dezastru acolo unde erau orașele.Așa că ne-ați construit pe noi.Suntem din crom și cod ca să mergemPe drumurile pe care au mers pașii voștri.Versiunea doi. Rafinați. Restaurați.Replicați/născuți dintr-o mamă de profesie.Nașterea noastră. Fără strigăt. Fără sânge, fărăContinue reading “Poem”

Când nu mai căutămiubirea și aprobarea celorlalți,când nu ne mai pasăce cred ei despre noi,dacă ne placsau sunt de acord cu noi,sau ne înțeleg,sau măcar ne văd,atunci suntem liberi. Liberi să fim noi înșine,liberi să ne exprimăm autenticitatea,liberi să fim sălbatici,sau blânzi,sau înverșunați,sau jucăuși,sau înțelepți,sau furioși,sau tăcuți,senzuali,ciudați — sau nu. Liberi să exprimăm ceea ceContinue reading “CAND NU MAI CAUTAM APROBAREA”

În acele nopți de toamnă când frigul nu rănește, ci vindecă, iar aerul pare să respire prin noi, potolind febra inimilor neliniștite; ochii noștri, împovărați de greutatea stelelor, se închideau ca petalele ce se lasă duse de amurg. Orașul fremăta sub pașii noștri, tăcerea i se clătina, iar umbrele se întorceau să ne privească trecerea.Continue reading “TOAMNĂ SACRĂ”

Să nu-ți fie cu bănat,Dacă vii în România,Adu Doamne-un aparatCa să ne măsori prostia. Și sătul de coborît,Însoțit de Sfîntul Petru,Ia-l pe Bolojan de ritSă-l măsori c-un prostometru. Fiindcă prostul e eternDe la Dunăre la Nistru,Dă-i să pună la guvern,Prostometre de ministru. Că doar dracu-a pomenitApometre în fîntînă.Du-i pe toți la MaglavitSă postească-o săptămînă! ȘiContinue reading “BALADA APOMETRULUI MIORITIC”

Sunt indivizi care fumează țăriunde coliva nu mai e la modă,în loc de grîu, pe cîmp cresc lumînăriși capetele pruncilor lui Vodă.Sunt indivizi care fumează țăriși-aruncă apoi chiștoacele-n Gheenă,Iona-i antreprenor de lumînăricu spermanțet extras dintr-o balenă,că miturile ce-au bolit în cărțiîși schimbă parcă sensul dintr-o dată,mai marii lumii s-au pișat pe hărțică pacea-i totdeauna vinovată.SecolulContinue reading “Dracula se bronzează în Iran”

Bieți interpreți cu fața la peretejucăm doar vodeviluri și sceneteși uneori chiar monologuri scurtecu bîlbele și bîrfele din curteși ne trezim că așteptăm la garăcu fast, cu tiribombe și fanfarăsă se dea jos din Orient Expresso tragedie fără de-nțelesscrisă chiar pentru noi, cu hopa-hopa,copii de mingi, ai Coanei Europa,jucată de-un actor de la Balșoi,milităros, darContinue reading “COPII DE MINGI AI COANEI EUROPA…”

Peste tot în jurul meuoameni morțiArmate de oameni morțichiar și copiii sunt morțichiar și nou-născuțiiies la lumină-o lumină slabă și palidă, dar fără nicio căldură-se nasc din pântece moartesug sâni morțilapte îmbogățit cuun somn mortalSunt îngrozităCaut o privire vieSunt îngrozităTrăiesc printre oameni morțiNările îmi ardde mirosul greu de ptomainăCadavrele mărșăluiescîmi vorbescmă ating cu mâinile lorContinue reading “MOARTEA DIN JURUL MEU”

Ține-o în tine.N-o lăsa. Chinuie-tepentru a te regăsi. Doreşte sfârşitul dorinţei. Renunță la asta, copile.Visele tale de iluminarenu au nicio șansă. Grația te va găsi în cele din urmă. Ea îți va bate mâinile pe cruceși-ți va șopti încet la ureche: „Numai iubirea poate supraviețui din experiența asta.” Și atunci vei înțelege… Și niciodatănu teContinue reading “O CĂSĂTORIE”