Curcubeul

    Am decis să spun astăzi povestea unei îmbrățișări deosebite care a marcat printre alte vise și revelații, începutul trezirii mele spirituale. Uneori îmi doresc să fiu înzestrată cu acele cuvinte și expresii care să poată oglindi cel mai bine tot ce am simțit și trăit.. Cum să descrie un simplu om sentimentul Divin al păcii și iubirii, ceva inedit, inefabil…? Curcubeul a fost pentru mine de când îmi amintesc un semn divin.
Copil fiind îl desenam și îl pictam aproape în fiecare desen sau pictură pe care o realizam. Ca suflet îmi doream să ajung într-o bună zi la piciorul curcubeului, locul magic în care acesta coboară pe pământ. În imaginația mea de copil, acolo, în acel loc unic era poarta, portalul spre o altă dimensiune, dimensiunea Îngerilor, a zânelor și creaturilor magice. Acesta era motivul pentru care pot spune că eram conectată la energia curcubeului încă din primii mei ani de viață. Priveam cu încântare ori de câte ori vedeam un curcubeu pe cer. Ceva din mine mă îndemna să plec peste câmpii, dealuri și munți să ajung în acel loc minunat unde să pot trece spre altă dimensiune. Cu greu rezistam acestui impuls lăuntric. Cred că datorită fascinației mele pentru acest semn ceresc,  Dumnezeu, Divinitatea, Sinele meu Superior au ales să mi se ivească în revelație sub chip de curcubeu. Clipele de înălțare trăite cu greu pot fi descrise în cuvinte simple.    În visul meu priveam spre răsărit, locul spre care adeseori observam adeseori curcubeul răsărind din fața casei părintești. Observam cu încântare și admirație un curcubeu frumos și intens colorat, ceva deosebit pentru că acest semn divin se deplasa spre mine totmai aproape până când a ajuns să mă învăluie, să-mi îmbrățiseze întreaga ființă, și parcă…fiecare celulă făcându-mă să simt ceva inefabil…nu era un simplu curcubeu, era compus dintr-o multitudine de ființe înaripate asemănătoare micuțelor zâne înaripate sau fluturilor frumoși colorațiîn culorile specifice curcubeului (de ce fluturi, atunci nu m-am întrebat… acum realizez că fluturele este o metaforă prin care Universul comunica cu mine…era în același timp un simbol al transformării și trezirii ființei mele la percepția unei alte dimensiuni, dimensiunea păcii și iubirii divine). Sentimentul de imponderabilitate  atunci l-am simțit cu adevărat prima dată, este ceva ce nu se poate uita. În sensul acesta, am scris un poem…Pentru mine poemele, așa cum le simt și le exprim cu acele cuvinte simple, adevarate, sunt pârghii secrete, aș putea spune chiar coduri, spre dimensiunea interioară a Păcii și Iubirii. Simpla retrăire a sentimentului inefabil de aliniere cu Sursa Divină mă transporta ca un vehicul atemporal în dimensiunea Iubirii. Universul vorbește într-un fel unic fiecăruia dintre noi, un glas pe măsura înțelegerii, pe măsura unicității pe care, ca ființă umană suntem chemați să o exprimăm și întruchipăm, eu folosesc cuvinte simple pentru că știu că sunt limpezi, clare, plăcute lui Dumnezeu. 

Motto: ,, Curcubeele sunt eşarfele păcii Divine
                 aruncate sfios peste lume.,,  Valeria Mahok 

Curcubeul

M-am desprins
din universul meu albastru,
inefabil

Am zburat spre tine…
M-am revărsat în Fiinţa ta
atingându-te cu aripi multicolore
de fluturi atemporali…
Am revarsat pacea în fiinţa ta,
te-am îmbrăţişat

Pentru o clipă  ți-am reamintit
că faci parte din mine însumi…
Ai aflat că exist, că te iubesc…
ți-am  reamintit
că-mi aparţii

Autor: Maria Daniela (danielatopircean698@gmail.com)


POVESTEA CUIELOR ȘI A PEREȚILOR

A fost odată un băiețel care avea un temperament mai năzdrăvan. Tatăl său i-a dat o pungă plină de cuie și i-a spus că de fiecare dată când se enervează și își pierde controlul, să ia un ciocan și cu toată puterea să lovească cuiul și să-l înfigă… în perete.

În prima zi, băiatul a bătut 37 de cuie în perete. Pe parcursul următoarelor luni, a învățat să-și controleze furia, iar numărul de cuie din perete scădea. El a descoperit că este mai ușor să-ți controlezi comportamentul decât să înfigi cuie în perete.

Într-o zi băiatul nu și-a mai pierdut controlul toată ziua. I-a spus tatălui său, iar acesta i-a răspuns că în fiecare zi în care reușește să-și controleze comportamentul să smulgă un cui din perete.

Zilele treceau și într-o zi băiatul i-a spus tatălui său că a scos toate cuiele. Tatăl l-a luat de mână și l-a dus la perete și a spus: „Ai făcut bine fiule, uită-te la toate găurile din perete. Peretele nu va mai fi niciodată același. Când spui unele lucruri în mânie, lasă cicatrici ca aceste găuri din perete. Puteți înjunghia un om cu un cuțit și să-l scoateți, iar după aceea să spuneți cât de rău vă pare, totuși rănile rămân. “

Rana verbală este la fel de dureroasă ca și cea fizică. Prietenii vă încurajează să reușiți, râdeți cu ei, sunt gata să vă asculte și să vă împărtășească durerea și au cuvinte frumoase pentru voi. Faceți tot posibilul pentru a evita să faceți găuri în pereții prietenilor.

A ierta pe cineva este ușor, dar a avea încredere din nou este cu totul altă poveste. Indiferent dacă este o relație de prietenie sau de dragoste … toate relațiile se bazează pe încredere. Fără încredere, nu există nimic!

Boris Ilić

https://wellbeingacademy.net/storyof-nails-and-fencing/

Tradus: Sticri, postat 17.02.20

IUBIREA

Cea mai înaltă expresie a Iubirii atunci când este manifestată în lumea noastră este o experiență similară cu atingerea libertății conștiinței și acesta este cel mai înalt scop al nostru în timpul ciclului Ascensiunii spirituale care se întâmplă acum pe planetă. Iubirea este forța de organizare, armonizare și sincronizare care există în întreaga creație, iar prin expresia ei, Iubirea este într-un echilibru și armonie perfectă cu ceea ce este, așa cum este. Iubirea există în aliniere cu adevărul, cunoașterea superioară și forțele binevoitoare ale luminii, în armonie cu legile naturale și cu Universul.

A atinge libertatea deplină a conștiinței pe calea Iubirii care emite Adevărul în Lumină, este una și aceeași cale care ne conduce direct la construirea unei relații cu divinitatea noastră și ne construiește relația directă cu Dumnezeu. În această înțelegere: Dumnezeu este Iubire. Când ne declaram ca ființe ale lui Dumnezeu, cum ar fi prin decretul GSF (NT: i am God! I am Sovereign! I am Free!), SUNT DUMNEZEU, SUNT Suveran și SUNT LIBER, în cele din urmă afirmăm că suntem ființe ale Iubirii.

Atunci când toate forțele Iubirii sunt pe deplin prezente într-o persoană, centrul inimii sale se deschide și înflorește, propulsând acea persoană în mod natural în Etapele Ascensiunii, în timp ce își dezvoltă Conștiința prin procesul de învățare sau Gnoză, prin care evoluează spre atingerea libertății spirituale.

Întruchipând Iubirea

Adevărata Iubire Compasională aduce în mod firesc Unitatea. Adevărata relație de iubire este o relație cu propria noastră ființă așa cum este practicată în Legea lui Unu. Când întruchipăm Iubirea, experimentăm pe Dumnezeu. Este necesar să fii în iubire și pace cu tine, pentru ca cineva să poată iubi pe ceilalți fără teamă. Sentimentul propriei stime, demnități și respect de sine deschide posibilitatea de a simți iubirea dezinteresată față de ceilalți. Acesta este procesul pe care îl învățăm și trăim la sfârșitul ciclului de Ascensiune pentru a deveni din nou un Uman Autentic.

Legea lui Unu, Legea Iubirii

Mai simplu spus, Legea lui Unu este Adevărul Universal că Totul este Unul. Este Adevărul spus de Hristos când a proclamat: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Cu toții suntem expresii directe ale Sursei Unice – Dumnezeu Sursă. Legea lui Unu este o realitate energetică, precum și un legământ cu Rasele Fondatorilor. Legea lui Unu este practicată de Rasele Avansate care promovează responsabilitatea de sine și responsabilitatea în Matricea Universală a Timpului prin înțelegerea interconexiunii dintre toate lucrurile vii . Legea lui Unu exprimă și recunoaște interconexiunea și interdependența spiritului și conștiinței care animă toate lucrurile. Aceasta este calea către GSF (NT: i am God! I am Sovereign! I am Free!), SUNT DUMNEZEU, SUNT Suveran și SUNT LIBER.

Bunătate Mai Presus De Toate

Este foarte clar pentru mulți dintre noi că facem parte din ceva imens/enorm care se întâmplă acum pe planeta Pământ. Ascensiunea are impact asupra tuturor și are implicații personale care au semnificații diferite, care sunt foarte particulare/intime pentru fiecare persoană. Conectarea cu Sufletul tău, Conectarea cu Sursa Dumnezeu este foarte personală. Ca fiind parte a rasei umane, știm cu toții ce înseamnă să suferi îngrozitor de durere și să te simți complet singur în întuneric. Pe măsură ce îndurăm acest Ciclu al Ascensiunii, amintiți-vă că este vorba despre Bunătate Mai Presus De Toate. Onorează-te oriunde ai fi, ia-ți timpul de care ai nevoie, acordă-ți spațiul necesarsă te vindeci și să găsești bunătatea pentru tine. Pe măsură ce îți consolidezi nucleul și îți poți extinde sfera de influență, exersează și acte aleatoarii de bunătate față de alții. O secundă de criticism, sarcasm, înjosire sau cuvinte de ură pot să marcheze un copil și o persoană pe viață. O secundă de bunătate poate ridica un copil sau o persoană pentru a realiza măreția care să le permite să-și găsească Sufletul. Sufletul este Bun și Iubitor. Dumnezeu este Bun și Iubitor.

Compasiune

Compasiunea este o virtute a Spiritelor lui Hristos – una în care capacitățile emoționale de empatie și simpatie (pentru suferința celorlalți) sunt privite ca o parte a Iubirii însăși și ca o piatră de temelie a unei mai bune interconexiuni sociale și a Umanismului Mondial. Compasiunea este bazată pe cele mai înalte principii din filozofie, societate și personalitate.

De-a lungul veacurilor evoluției planetare s-au dezvoltat mai multe filozofii umaniste diferite, precum și multe organizații religioase. Cele mai multe dintre acestea au subliniat trăsăturile pozitive ale Compasiunii umane ca virtute pentru a face față eforturilor din viața de zi cu zi. Când ne gândim la semnificația cuvântului „compasiune” în societatea noastră, în general ne gândim la o caracteristică umană care are o judecată morală sau etică bazată pe percepția noastră despre aceasta. Această judecată provine din Ego-ul Negativ al corpului nostru mental care încearcă să definească ceea ce noi, ca ființe umane, credem că este bun sau rău, demn sau nedemn. Oricând folosim filtrele Ego-ului pentru a ne modela sistemul de credințe fixe și pentru a-i permite dialogul interior, obținem o judecată. Judecata noastră atribuie apoi o valoare percepției noastre despre evenimente.

Compasiunea direcționată de mintea care judecă devine extrem de distorsionată și nu se încadrează în ceea ce credem noi că este punctul nostru de vedere, compătimitor.Aceste distorsiuni mentale ale Ego-ului, multe dintre ele întărite de dogma religioasă, conduc ca ideea noastră despre ceea ce definește compasiunea să poată deveni încurcată în emoții extrem de dense, cum ar fi vinovăția, rușinea sau resentimentul. Este posibil să dăm de pomană pentru a ne simți mai bine, astfel încât conflictul personal interior să dispară în convingerea că suntem miloși. S-ar putea să ne simțim obligați ca pentru a fi o persoană bună, o „persoană spirituală” – ar trebui să fim compătimitori pentru a avea empatie pentru a simți suferința celorlalți. Nu aceasta este adevărata Compasiune. Cea mai directă cale de a simți compasiune autentică este prin conectarea cu Sine, recunoașterea și onorarea Spiritului din noi care animă toate lucrurile vii.

Lisa Renee

https://ascensionavatar.wordpress.com/2020/02/14/lisa-renee-love

Tradus: Sticri, postat 16.02.20

SORA MEA DIN ALTĂ MAMĂ

Visez că umblu pe pământ

Până când sufletele picioarelor mele

Devin tari ca pantofii

Spiritul sufletelor picioarelor mele poate deschide inimile

Și trezi vise

Visez la o țigancă

Ai cărei ochi trezesc

Focul în burtă

Umbrele dansează în lumina focului

Strămoșii coboară

Ochii întunecați și adânci

Scânteiază printre umbre

Strălucesc în întuneric

Sora mea din altă mamă

Stăm împreună râzând,

Râdem în fiecare zi

Până când ne va durea burta

Fumul în vârtejuri se ridică

Și vorbim de secretele trupului

În limbajul nostru secret

Noaptea ne îmbrățișăm împreună sub stele

Râzând până când ochii noștrii plâng

Atunci râsul devine tăcere

Și numai sunetele sălbatice

Din noaptea deșertului rămân

Mă îmbraci în hainele tale

Confecționate din pământ strălucitor și praf de stele

Călătorim ore întregi pe cămile

Spre mijlocul deșertului

Unde dansăm în jurul focului

Dansăm și iar dansăm până când stelele încep să se învârtă

Iar cerul se aprinde

Și râdem atât de mult încât nu ne putem opri

Doar pe măsură ce adormim

râsul se estompează în tăcere

Pe paturi din nisip și lapte de cer

Da, sora mea

Ai o privire în ochi

Care poate readuce la viață morții

Celor

Ai caror ochi ne aprind sufletul

Al căror dans ne spune

Să ne trăim cele mai profunde vise

A căror melodie ne amintește

NOI SĂ FIM LIBERI:

VINO,

FII ALĂTURI DE NOI

FII ÎN NOI

TU ESTI NOI


Zola Dubnikova

Sursa: http://zoladubnikova.com/2013/12/01/my-sister-from-another-mother/

Tradus: Sticri, postat 15.02.20


MESAJUL ARHANGHELULUI GABRIEL

Te afli în mijlocul schimbării monumentale – de la a trăi în funcție de ceea ce tu sau alții credeți că ar trebui să faceți – la a trăi în funcție de ceea ce dorești să creezi și să experimentezi. Acest lucru poate deveni obișnuință!

Dacă ai avea toți banii din lume, ce ai face? Dacă cunoșteai o singură persoană pe planetă, ce ai face? Dacă ai ști cu siguranță de 100% că nu poți da greș, ce ai face? Aceste întrebări vă pot ajuta să identificați zonele care vă rețin prin limitările impuse de voi sau de dorințele de a impresiona sau a mulțumi pe alții.

În calitate de pionieri, cea mai mare valoare a voastră vine din experiență, deoarece prin experiență vă extindeți și definiți ce este acum posibil și se potriveste cu cine sunteți astăzi. Vezi? Este absolut sigur pentru tine să începi să-ți trăiești viața în funcție de ceea ce simți potrivit pentru tine.

Dragilor, de fapt, exact asta trebuie să faceți pe această planetă.

Shelley Young

Tradus: Sticri, postat 15.02.20

Regăsire

Motto: 

,, Dragostea este poezia simțurilor,,  

                        Honore de Balzac

 

Regăsire

N-am ştiut când sufletul mi-a înflorit
un lotus în piept,  cu mii de petale,
enigmatic îmbrăţişând spaţiul dintre noi
cu  mii de raze îndrăgostite, diafane

N-am ştiut când sufletul meu
s-a revărsat  în vânt
pe negândite
în mii de sfere cristaline
saturând cu lumină
spaţiul dintre noi
cuvintele nerostite

Când, într-un final,
am încercat să mă regăsesc
te-am găsit  în sufletul meu
aşteptându-mă
de parcă timpul n-a existat
şi nu va mai exista,
niciodată

 

Autor: Maria Daniela (danielatopircean698@gmail.com)


Design a site like this with WordPress.com
Get started