Stai nemișcată, iubirea mea și respiră, Respiră în haosul acestei lumi. Doar asistă la trecerea mai departe a formei. Ceea ce nu poate trece, nu va muri, nu se va încheia când totul se termină. Acesta este doar un joc de zgomot și umbră, lumină și tăcere, iar tu, pentru totdeauna, înrădăcinată, în centrul său, stai nemișcată, niciodată martoră, dar care totuși ai fost martoră prin ochi copilului, … invizibil.
La dracu cu politica și toate jocurile ei
Alegem spioni ruși în parlament,
Acest gen de înțelegeri secrete și corupție este frecvent
În toată viața politică globală,
Familii Regale și miliardari amestecați în traficul sexual
Nu există niciun mod ca ei să renunțe sau să se oprească,
Capul lor iese la atac numai pentru putere și lăcomie
Între timp, Bolsonaro îi face pe brazilieni să moară și să plângă,
Pus în loc (ca președinte) de America, asta arată corupția despre care vorbesc,
Bill Gates caută să ne urmărească prin vaccinuri,
Acești oameni care guvernează nu le pasă de mine și de tine,
Doar despre păstrarea abuzului zilnic.
Eu sunt divinitatea și sunt un nenorocit. Eu sunt Dumnezeu și sunt o pictură ciudată, originală, stricată, neterminată a unei „ființe umane”. Nu am limite dar mă limitez în moduri ingenioase. Eu mă joc cu granițele și marginile, multiplicitatea și Unitatea, formă și fără formă. Îmi place să dansez printre spații, să mă țin și să dau drumul, să apuc și să mă eliberez, să mă apropii și să mă îndepărtez, doar pentru a mă apropia din nou.
Toate mișcările îmi sunt dragi. Nu am prejudecăți. Îmi place și deschiderea și închiderea, spațiul și întunericul. Sunt perfecțiunea și îmi place să fac greșelile cele mai ridicole. Învăț din toate acestea, mă încântă toate acestea. Sunt complet și ador durerea erotică a celor neterminate și nerezolvate.
Nu mă vei prinde niciodată, dar sunt mereu prezent; Dansez liniștit sau neliniștit, pe marginea în care lumea prinde formă. Vă veți alătura, dragilor?
Timpul trece pe lângă noi
Merge atât de repede, zboară,
Atât de multe se întâmplă în viața noastră
Care par să contrazică
Vârsta și etapa noastră de viață,
Copiii noștri cresc atât de repede
Cu toate acestea, încă ne simțim tineri,
Și pe măsură ce timpul trece
Cântăm aceeași melodie veche,
Avem nevoie de mai mult timp
Pentru că trece repede,
Avem nevoie de mai mult timp
Pe măsură ce lucrurile dispar în trecut,
Mai repede decât am apreciat noi,
Dorim să avem mai mult timp
Dar nu-l putem nega,
Trebuie să profităm la maxim de acest timp.
Înconjurat de oameni sau atunci când ești singur, tu ești una cu stelele, cu noroiul și cu toate creaturile singure ale Pământului. Picioarele tale sunt în contact cu pământul sacru, iar mintea ta se extinde într-o infinită și nesfârșită noapte, lumina soarelui te încălzește iar sunetele zilei îți potolesc conștientizarea în fiecare clipă.
Și sentimentele! Amorteala/insensibilitatea si extazul. Plictiseala și recunoștința. Bucuria și întristarea existenței. Toate acestea se mișcă prin tine astăzi, dacă permiți.
Sentimentele de singurătate și ale unei legături. Sentimentele de apropiere și separare.
Ieri pe data de 4 August am fost nevoit sa merg in interes de serviciu la o nava, am mers mai spre seara, imediat dupa ce a acostat in port. Tot discutand cu comandantul ma trezesc ca ma intreaba daca-mi plac plantele, pentru ca lui ii plac foarte mult…..?!? Ok, am trecut peste si pentru ca se inserase, se apropia ora la care se serveste cina la bord si nu doream sa fiu invitat la cina (evitam datorita virusului, in general nu refuz) i-am spus comandantului ca o sa vin a doua zi si o sa continuam ceea ce aveam de facut. Comandantul a acceptat si iar m- a intrebat daca-mi plac plantele si daca am ghivece cu plante acasa care miros !?!!!……iar am incercat sa trec peste dar el a continuat si mi-a spus ca ii place busuiocul, adora mirosul de busuioc, apoi m-a luat din salon (care se afla in fata cabinei lui), m-a dus la el in cabina si mi-a aratat un mic ghiveci cu “ceva” uscat. Mi-a spus ca a avut mai mai multe dar se uscasera plantele, ultima era un busuioc….
Omul, vorbea serios, m-a intrebat daca a doua zi as putea sa-i aduc o planta care miroase sau busuioc pentru ca-i plac plantele foarte mult, mai ales cele care miros si fac flori.
Am zis ca am suficienta experienta si nimic nu o sa ma mai surprinda referitor la nave si/sau viata pe mare dar……. asta este.
M-a impresionat aceasta dorinta absolut banala a acestui comandant care era Filipinez, practic tot echipajul era din Filipine. El se saturase de mare, nave, porturi si “viata artificiala”, pur si simplu dorea niste plante, sa simta macar “putina natura”.
Stateam si ma gandeam ca sunt atatea lucruri simple dar frumoase pe langa care noi trecem in fiecare zi si nu le dam atentie, iar unii le simt dorul, doesc sa vada si sa miroasa o planta……
Lumea probabil ca s-ar astepta ca acel comandant sa fie un “lup de mare”, masculin, dur, ferm, asa ca-n filme dar acel om avea un suflet foarte bun si bland.
Azi de dimineata am fost iar la nava, m-am intalnit cu acel comandant care vazand ca nu i-am adus busuioc sau altceva, a avut demnitatea sa nu ma intrebe nimic si am continuat ceea ce aveam de facut.
Nu era foarte greu sa-i cumpar in dimineata asta un ghiveci in drum spre nava dar recunosc ca nu am facut acest lucru deoarece imi era “jena” sa urc la nava cu un ghiveci, puteam parea destul de ridicol pentru “lumea portuara”.
Cred ca trebuia totusi sa-i cumpar un ghiveci si sa nu ma gandesc la cum as fi fost privit…..
STICRI 