„Ce este smerenia? Poate că este recunoașterea incapacității noastre de a controla acest moment – neputința noastră totală în fața energiei neîngrădite, nevătămate și brute a vieții.

Aici nu există niciun fel de protecție sub un mare cer înstelat – niciun filtru, nicio graniță, niciun strat protector între cine sunt eu și Viața în Sine!

Aceasta este vulnerabilitatea sălbatică … dacă ne putem apleca peste acest loc brut, șubred, nesoluționat, și acceptăm incertitudinea și lipsa noastră de răspunsuri de astăzi care se înmoaie în necunoașterea noastră și apoi vom permite inimii noastre să se desprindă/rupă de micimea, sensibilitatea și fragilitatea noastră, s-ar putea ca noi să descoperim ceea ce ne doream întotdeauna. Pace dincolo de înțelegere. Iată paradoxul: în smerenia noastră, suntem uriași. ”

Jeff Foster

Tradus: Sticri, postat 19.09.20

Există o măreție în voi … o capacitate de a străluci puternic în întuneric, având capacitatea de a îmbrățișa (și a arăta) empatie, bunătate și compasiune.

Prin aceste vremuri tumultuoase, voi puteți vedea lumina pașnică de dincolo de haos. Ați avut momente umane? Da, întradevăr!

De asemenea, sunteți conștienți de faptul că acele momente trec din ce în ce mai repede de fiecare dată când savurați acea experiență. Continuând să fiți cine sunteți, ați devenit un ghid pentru cei care abia încep călătoriile.

Sunteți frumoși și iubiți în Univers!

Jennifer Farley

Creator Writings ~ Beyond The Chaos

Tradus: Sticri, postat 18.09.20

În unele zile, iubirea mea, vom intra într-un fel de tremurat.

Nu vom ști unde mergem. Viitorul va fi incert (nu există niciun motiv viitor). Dar momentul prezent ne va menține pe măsură ce ne rupem.

Ne vom întoarce unul spre celălalt și ne vom privi înfricoșați. Abandonați viitorul pentru momentul prezent. Vom vorbi cu dorințele, cu dorurile noastre cele mai profunde, ceea ce ne dorim. Vom spune adevarul nostru lipicios, transpirat, ingrozitor. Asumați-vă riscul de a cunoaște și a fi cunoscut.

Treziți-vă la realitatea că nu avem decât un moment pe această planetă.

Unul.

Un singur moment pentru a ne conecta.

Un singur moment să ascultăm, să vindecăm, să ne întoarcem, să reparăm.

Ne vom întâlni în creuzet sau nu? Vom continua drumul împreună sau vom merge pe căile noastre separate.

Ne vom „despărți” de vechea noastră cale (nu a fost niciodată calea noastră) și ne vom angaja pe o nouă cale, împreună sau singuri.

Nu vom ști, până când știm.

Nu vom ști niciodată, până nu învățăm să dansăm în ruptură.

Fiecare relație bună se va rupe și se va reconstrui de mai multe ori.

Fiecare căsătorie ne va duce la marginile noastre, fiecare parteneriat va putrezi și se va transforma în îngrășământ, într-un loc/teren nou unde putem redescoperi vocea noastră autentică.

Nici o zi de relație nu este pierdută vreodată, cu excepția zilelor în care ne abandonăm pentru vis.

Vom rămâne aproape de margine, atunci, astăzi. Aproape de adevărul nostru, aproape de zona/locul incertitudinii, aproape de tremur și rupere, transpirație și lumină.

Răspunsul va veni, în timp – cu înghițiturile din amurg, poate, sau cu pânzele de păianjen argintii, luminiscente din roua dimineții, sau cu acea graba copleșitoare a libertății simțită în burtă când ne revedem din nou.

Și când ne întâlnim pentru prima dată.

Câteva zile pășim în tremurat. Nu știm unde mergem. Nu putem reveni în locul în care eram.

Dar suntem capabili să spunem:

“Noi suntem aici”.

Da, pentru un moment, iată-ne.

Jeff Foster

Tradus: Sticri, postat 17.09.20