Lumea va încerca să te încadreze în tipare… te va eticheta, te va judeca și uneori chiar te va numi nebun. Dar asta se întâmplă dacă privim doar prin ochii limitați ai fricii și conformismului.
Sufletul tău nu a fost niciodată menit să se micșoreze pentru a-i face pe alții să se simtă confortabil.
Lumina ta nu a fost niciodată menită să fie estompată pentru ca tu să te poți integra.
Adevărul tău nu este „prea mult”… este exact ceea ce are nevoie lumea.
Creatorul nu te-a conceput să fii o copie. Ești o expresie unică a Divinului… și asta înseamnă ciudățeniile tale, viziunile tale, focul tău, tandrețea ta, adevărul tău … toate contează.
Așa că respiră adânc. Stai drept.
Dă-ți permisiunea de a fi exact cine ești.
Oamenii potriviți te vor vedea… sufletele potrivite se vor ridica odată cu tine. Și cei care nu o fac? Nu au fost niciodată tribul tău, de la bun început.
Civilizațiile se ridică și apoi se prăbușesc. Tiparul acesta s-a repetat iar și iar… Atlantida, Lemuria, Kemet și atâtea altele.
Nu se întâmplă doar din cauza furtunilor sau războaielor. Se întâmplă pentru că oamenii uită. Îl uităm pe Creator. Nu mai ascultăm pământul. Îi reducem la tăcere pe femeile și bătrânii care poartă amintirea. Vindem adevărul pentru aparențe, comunitatea pentru a avea control.
Când se instalează această uitare, corupția preia controlul. Tehnologia începe să se miște mai repede decât înțelepciunea. Puterea devine o chestiune de dominație în loc de ceva aflat în serviciul tuturor. Trauma este transmisă mai departe ca și cultură. În cele din urmă, greutatea tuturor acestor chestiuni prăbușește sistemul. Pământul însuși intervine pentru a o corecta. Uneori încet. Alteori dintr-o dată.
Dar memoria nu reprezintă doar niște povești dintr-o carte. Memoria trăiește în sol, apă, corpuri, modul în care ne tratăm unii pe alții. Când un popor poartă acea amintire și o trăiește, poate dăinui. Când o pierde, ciclul se repetă.
Acum suntem în acel moment, este punctul de cotitură. Prăbușirea este vizibilă. Dar la fel de vizibilă este și șansa de a rupe tiparul. Destui dintre noi suntem treji. Destui dintre noi ne amintim.
Oprim resetarea trăind din nou în comuniune. Vindecându-ne rănile în loc să le lăsăm pe ele să conducă spectacolul. Protejând copiii, onorând bătrânii, ascultând femeile, amintindu-ne. Ținând promisiunile făcute pământului. Permițând tehnologiei să servească înțelepciunii, nu să o înlocuiască.
Nu va fi doar un singur eveniment dramatic care va schimba totul. Vor fi milioane de alegeri făcute în fiecare zi, în aliniere cu Creatorul și cu adevărul.
Aceasta este fereastra care ne-a fost dată. Să nu o irosim.
De mii de ani, umanitatea este împărțită între două forțe: cei care se agață de iluzii reconfortante și cei care înfruntă realitatea crudă.
Cei care urmăresc iluzii strigă după idealuri precum „fii bun”, „fii egal”, „fii în siguranță”. Dar când fantezia lor se spulberă, strigă și mai tare, protejând visul în locul adevărului.
Cei care păstrează realitatea merg cu cicatrici, dar sunt treji. Ei văd costul, poartă povara și refuză să se închine minciunilor reconfortante.
Aceasta este războiul vechi: iluzia împotriva realității. Și doar unul dintre ei supraviețuiește când vălul se rupe.
Helen Mirren a spus odată: „Înainte de a te certa cu cineva, întreabă-te dacă acea persoană este suficient de matură mental pentru a înțelege conceptul unei perspective diferite. Pentru că dacă nu înțelege, discuția nu are absolut niciun rost.
Nu orice ceartă merită energia ta. Uneori, indiferent cât de clar te exprimi, cealaltă persoană nu ascultă pentru a înțelege – ascultă pentru a reacționa.
Persoana este blocată în propria sa perspectivă, nu vrea să ia în considerare un alt punct de vedere, iar interacțiunea cu ea, doar te epuizează.
Există o diferență între o discuție sănătoasă și o dezbatere fără sens.
O conversație cu cineva deschis la minte, care prețuiește creșterea și înțelegerea, poate fi edificatoare – chiar dacă nu ești de acord. Dar să încerci să convingi pe cineva care refuză să vadă dincolo de propriile convingeri, este ca și cum ai vorbi cu un perete. Indiferent câtă logică sau adevăr prezinți, va răstălmăci, va devia sau va respinge cuvintele tale, nu pentru că greșești, ci pentru că nu vrea să vadă cealaltă parte a lucrurilor.
Maturitatea nu înseamnă cine câștigă o ceartă, ci să știi când nu merită să o porți. Înseamnă să realizezi că pacea ta este mai valoroasă decât să demonstrezi un punct de vedere cuiva care a decis deja că nu se va răzgândi. Nu trebuie purtată fiecare bătălie. Nu fiecare persoană merită explicația ta.
Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poți face este să pleci – nu pentru că nu ai nimic de spus, ci pentru că recunoști că unii oameni nu sunt pregătiți să asculte. Și aceasta nu este povara ta.
Sticri, postat 12.09.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)
PS: Textul de mai sus pentru un „warrior” suna precum explicatia/afirmatia Marelui Blond, care le-a spus polacilor ca dronele orcilor „ar fi putut fi o greșeală”. Nu stiu daca Marele Blond stie sa se uite pe o harta, dar daca stie, o sa vada ca dronele au cam fost doborate (din intamplare) foarte aproape de un anumit aeroport care e un hub logistic pt ajutoarele care-s trimise in UKR. Polacii, pt ca-s barbati, i-au raspuns Marelui Blond si nu prea cred ca i-a placut…
Acum cateva luni, Marele Blond se lauda ca armata lui a doborat mai multe rachete care veneau din Iran si se indreptau spre Doha si baza americana de acolo, dar in urma cu cateva zile s-a intamplat ceva acolo, care e interesant…
Cica exista o tara unde se fac tot felul de taieri bugetare, deoarece nu le mai ajung banii. Evident, e un lucru bun, atunci cand nu mai ai bani, e normal sa-ti reduci cheltuielile.
Totusi, exact acea tara cumpara o nava militara “corveta”, de la turci, care costa cca. 225 miloane euro.
Eu am vazut/studiat pe net despre ce nava militara e vorba si pentru ca am vazut ca nu e o corveta ci e doar o «copaie», am zis sa-i ascult si pe altii care-s mult mai avizati. Ca atare va rog sa vizionati clipul de mai jos, doar intre minutele 23 si 27.
Va spun doar ca daca nava era construita la noi, se construia in cateva luni (daca aveai proiectul) si costa mai putin de 10% din cat costa copaia turceasca.
Va las mai jos cateva filmulete preluate de pe pagina de fb a domnului Daniel Gaucan
Un lac rămâne nemișcat și limpede dacă nu este perturbat. Atunci, totul poate fi văzut – în interiorul lacului și dincolo de el, prin reflexia de pe suprafața sa. Starea de liniște a lacului se poate pierde însă în orice moment din cauza unei interferențe exterioare. Un pic de vânt sau o piatră aruncată în lac este suficientă pentru a-i altera liniștea și claritatea. Ondulațiile și noroiul predomină atunci și în aceste circumstanțe, nimic nu se mai poate desluși cu precizie – sunt disponibile doar imagini confuze și distorsionate.
Acest lucru ilustrează foarte bine modul în care situațiile externe – să zicem răutățile lumii sau un cuvânt aruncat spre tine – pot ajunge să-ți perturbe starea interioară, provocând ondulații și ridicări de noroi în lacul minții tale. În astfel de condiții, liniștea și claritatea ta interioară se pierd sau se diminuează semnificativ. Astfel, claritatea ta interioară care e redusă, îți compromite cu siguranță discernământul și alegerile. În aceste momente, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să lași lucrurile să se așeze. Numai atunci când ondulațiile și noroiul vieții se estompează în lacul tău interior, poți vedea clar, discerne corect și alege bine. Și astfel, poți să-ți direcționezi traseul în funcție de rezonanța ta interioară și de preferințele și valorile individuale.
Cu alte cuvinte, a vedea clar este la jumătatea drumului către o alegere mai bună. Dacă iei în considerare faptul că schimbarea vine și odată cu alegerea, nu doar ca parte a fluxului natural al vieții, atunci a fi mai conștient de starea lacului tău interior și a alege doar atunci când există suficientă claritate înseamnă a-ți controla calea dincolo de întâmplare și destin. Așadar, conștientizarea ta este poarta de intrare pentru a accesa și a gestiona mai bine peisajul tău interior și a profita la maximum de situațiile din viața ta.
Înainte să te naști, erai pur. Nu aparțineai niciunei religii, niciunui crez, niciunei doctrine. Sufletul tău era deja întreg. Dar în momentul în care ai ajuns aici, sistemul a început să te programeze prin coduri. Nu în limbajul iubirii sau al unității… ci în limbajul diviziunii. Religia nu a fost niciodată divină. A fost creată de om. O structură de control construită/bazată pe obediență, frică și separare. Ceea ce avea menirea de a conecta umanitatea cu Sursa, a fost politizat în structuri de putere. Iubirea a fost înlocuită cu frica. Compasiunea a fost înlocuită cu ascultarea. Unitatea a fost înlocuită cu războiul în numele lui „Dumnezeu”. Și astfel, umanitatea a fost divizată… Creștin vs. musulman. Evrei vs. alt neam. Salvat vs. condamnat. Noi vs. ei. Noi nu alegem religia în care suntem crescuți. Este programată la naștere prin regiunea, cultura sau sistemul de credințe pe care îl moștenim. A forța pe altcineva să se conformeze unei doctrine specifice înseamnă a-i nega calea pe care i-a fost dată de sufletul său. Sursa nu v-a divizat niciodată. Divinul nu ți-a spus niciodată să-ți urăști aproapele. Sufletul nu a cerut niciodată sânge, rușine, conformism sau supunere. Religia alimentează diviziunea pentru că prosperă pe baza ei. Imperiile se ridică atunci când oamenii se luptă între ei în loc să pună la îndoială sistemul. Controlul prinde rădăcini atunci când iubirea este înlocuită cu frica de pedeapsă. DEPENDENȚA DEVINE INEVITABILĂ ATUNCI CÂND MÂNTUIREA ESTE PLASATĂ ÎN AFARA TA – ȚINÂNDU-TE LEGAT DE UN SALVATOR, UN PREOT SAU UN SISTEM CARE SĂ TE SALVEZE. Salvează-te pe tine însuți… amintește-ți că divinitatea este deja vie în tine. Divinitatea nu se găsește într-o clădire, o carte sau un preot. Este în liniștea propriului tău suflet. Este în armonia naturii. Este în conexiunea care nu are nevoie de etichetă sau structură externă. Nu te-ai născut să slujești unei religii. Te-ai născut să întruchipezi suveranitatea. Când te eliberezi de diviziunile create de om, îți amintești că iubirea nu este legată de vreo doctrină. Sufletul nu are confesiune/credinţă. Divinul nu are religie. Alegând această cale te întorci la armonia… cu tine însuți, cu ceilalți și cu Divinul.
STICRI 