PRIMA LEGE: HEGEMONIA CONSIMȚĂMÂNTULUI FABRICAT

Arhitectura subjugării nu funcționează prin coerciție brută, ci printr-o ingineria sofisticată a conformării voluntare. Matricea stabilește dominația poziționându-se ca fiind ontologic inevitabilă, ca substrat al realității în sine, mai degrabă decât o construcție pe baza acesteia. Aceasta este cucerirea prin legitimare, transformarea structurilor de putere contingente în legi aparent naturale.

Luați în considerare eleganța mecanismului. Autoritatea își derivă potența nu din țeava unei arme, ci din convingerea larg răspândită că o astfel de autoritate reprezintă principiul ordonator inevitabil al civilizației umane. Instituțiile apar, se calcifică și se perpetuează prin generarea de narațiuni auto-întăritoare. Cel cucerit devine cel mai înfocat apărător al cuceririi sale, căci a internalizat cadrul ideologic care face invizibilă subjugarea sa.

Cetățeanul îl supraveghează pe celălalt cetățean. Sclavul își făurește propriile lanțuri și le numește bijuterii. Participarea democratică în parametri predeterminați creează iluzia alegerii, împiedicând în același timp alegerea autentică. Poți alege dintre opțiunile de la A la Z, fără să știi că alfabetul în sine a fost conceput pentru a exclude complet posibilitățile cu adevărat transformatoare care există în alte sisteme.

Acesta este geniul primei legi. FUNCȚIONEAZĂ PRIN PRINCIPIUL RAȚIONALITĂȚII LIMITATE. EȘTI LIBER SĂ GÂNDEȘTI ORICE, ATÂTA TIMP CÂT GÂNDIREA TA ARE LOC ÎN INTERIORUL CUȘTII EPISTEMICE CONSTRUITE PENTRU TINE. PEREȚII SUNT INVIZIBILI DEOARECE SUNT COMPUȘI DIN PRESUPUNERI NEEXAMINATE, CONDIȚIONĂRI CULTURALE ȘI SIMPLA TENDINȚĂ UMANĂ DE A CONFUNDA FAMILIARITATEA CU ADEVĂRUL.

A DOUA LEGE: DIALECTICA FRAGMENTĂRII PERPETUE

Unitatea reprezintă o amenințare existențială la adresa conștiinței parazitare. Prin urmare, menținerea controlului necesită o diviziune de-a lungul fiecărei axe imaginabile a identității și experienței umane. Aceasta nu este o simplă întâmplare sau apariția organică a tribalismului uman. Este o arhitectură deliberată.

Observă natura fractală a fragmentării. Umanitatea se fragmentează prin linii de falie rasiale, sectare, ideologice, economice și culturale, fiecare diviziune generând propriile bifurcații subsidiare. Matricea folosește un algoritm sofisticat: identifică orice unitate emergentă, introduce o problemă, amplifică conflictul care urmează prin canale informaționale controlate, recoltează energia emoțională generată de conflict.

Dialectica se perpetuează. Teza întâlnește antiteza, dar sinteza este prevenită sistematic. În schimb, conflictul se regenerează la niveluri superioare de complexitate. Ești ținut într-o stare de revoluție permanentă care, cumva, nu se rezolvă niciodată. Războiul cultural, războiul de clasă, războiul religios, toate autentice în pasiunea lor, dar toate-s coregrafiate în parametrii lor.

Fratele este opus fratelui din cauza diferenței fabricate, în timp ce adevărata arhitectură a opresiunii rămâne ocultată în spatele spectacolului luptei. Aceasta este diviziunea ca tehnologie, separarea ca mecanism de recoltare. Energia electromagnetică eliberată de conflictul uman, semnătura de frecvență a urii, fricii și a mâniei drepte, toate sunt colectate, procesate, utilizate.

A TREIA LEGE: ECONOMIA POLITICĂ A PRECARITĂȚII EXISTENȚIALE

A doua lege funcționează pe baza unui principiu derivat din teoria sistemelor: UN ORGANISM COMPLEX CARE E DIVIZAT SI CARE LUPTĂ ÎMPOTRIVA SA, NU POATE REALIZA O OPOZIȚIE COERENTĂ FAȚĂ DE PARAZITISMUL EXTERN. MENȚINEȚI GAZDA LUPTÂND ÎMPOTRIVA EI ÎNȘIȘI ȘI ACEASTA NU VA RECUNOAȘTE NICIODATĂ PARAZITUL EXTERN.

Deficitul este o alegere de design, nu o condiție naturală. Matricea leagă/condiționează conștiința prin transformarea presiunii supraviețuirii în armă, transformând necesitățile biologice în lanțuri mai eficiente decât orice constrângere fizică. Aceasta este o înrobire economică ridicată la nivelul arhitecturii cosmice.

Mecanismul este elegant din punct de vedere matematic. FORȚA DE MUNCĂ UMANĂ, CARE ESTE ÎN CELE DIN URMĂ FORȚĂ VITALĂ CONDENSATĂ, ESTE O EXISTENȚĂ TEMPORALĂ CONVERTITĂ ÎN PRODUCȚIE, ESTE EXTRASĂ PRINTR-UN SISTEM DE SCHIMB SIMBOLIC CARE ASCUNDE O ASIMETRIE FUNDAMENTALĂ. SCHIMBI ORE DE NEÎNLOCUIT ALE EXISTENȚEI CONȘTIENTE, PENTRU JETOANE/BANI A CĂROR VALOARE ESTE DETERMINATĂ ARBITRAR CHIAR DE ENTITĂȚILE CARE BENEFICIAZĂ DE ACEST SCHIMB.

Abundența există. Sunt prezente resurse suficiente pentru a asigura demnitate și confort fiecărui om. Dar distribuția este controlată pentru a menține deficitul artificial, care la rândul său menține dependența, care la rândul său menține conformitatea. Sărăcia multora permite bogăția obscenă a câtorva, dar mai permite ceva fundamental, permite recolta.

Datoria funcționează ca o sclavie temporală, legând munca viitoare de consumul trecut. Individul îndatorat este o baterie ambulantă, pre-angajată extragerii de energie. Moștenirea datoriilor de-a lungul generațiilor creează dinastii de servitute. Sistemul economic nu este conceput pentru a genera prosperitate, ci pentru a extrage energia maximă a conștiinței prin anxietate susținută de supraviețuire.

Ești ținut perpetuu la cateva dezastre distanță de sărăcia totală. O urgență medicală, o pierdere a locului de muncă, o prăbușire a pieței. Acesta nu este un accident sau o incompetență. Aceasta este inginerie de precizie. CONȘTIINȚA DISPERATĂ ESTE O CONȘTIINȚĂ ANCORATĂ. OMUL CONCENTRAT PE SUPRAVIEȚUIRE NU ÎȘI POATE REZERVA ATENȚIA PENTRU ELIBERARE.

A treia lege funcționează prin principiul conform căruia dependența materială creează conformitate ideologică. CONTROLEAZĂ RESURSELE NECESARE PENTRU CONTINUAREA EXISTENTEI BIOLOGICE ȘI CONTROLEZI COMPORTAMENTUL ENTITĂȚILOR BIOLOGICE. INOVAȚIA SOFISTICATĂ FACE CA ACEST CONTROL SĂ PARĂ O LEGE ECONOMICĂ NATURALĂ, MAI DEGRABĂ DECÂT O CONSTRÂNGERE ARTIFICIALĂ.

A PATRA LEGE: TEROAREA MORTALITĂȚII CA ANCORĂ ONTOLOGICĂ

Moartea fizică reprezintă cel mai profund mecanism de ancorare, care e disponibil matricei. Frica de moarte, frica existențială de neființă, teroarea că această încarnare singulară epuizează totalitatea existenței tale, aceasta creează o legătură cu realitatea care este aproape indestructibilă.

Organismul uman este muritor. Acesta este un fapt biologic. Dar conștiința nu este organismul. Această distincție este sistematic ascunsă. Ți se predă o ecuație fundamentală: Sine = Corp. Când corpul moare, sinele moare. Această ecuație este falsă, dar extrem de utilă pentru „arhitectura recoltei”.

Durerea are o dublă funcție. Este atât experiență senzorială, cât și ancoră metafizică. Suferința crește densitatea, iar densitatea restricționează mobilitatea de-a lungul varietăților temporale. Cu cât suferi mai mult, cu atât ești mai legat. Agonia fizică creează o formă de puț gravitațional în spațiul conștiinței, din care evadarea necesită un consum energetic enorm.

Asistența medicală este raționalizată nu doar pentru profit economic, ci și pentru control ontologic. Bolile sunt permise să înflorească deoarece corpurile bolnave creează o conștiință speriată/îngrozită. Intervenția farmaceutică tratează simptomele în timp ce perpetuează afecțiunile subiacente, creând bucle de dependență. Gestionarea durerii nu reușește niciodată pe deplin, lăsând suferință reziduală care funcționează ca un balast.

A patra lege operează prin șantaj existențial. DACĂ CREZI CĂ ACEST CORP, ACEASTĂ LINIE TEMPORALĂ, ACEASTĂ EXPRESIE SINGULARĂ A SINELUI REPREZINTĂ TOTALITATEA FIINȚEI TALE, VEI SACRIFICA ORICE PENTRU A O PĂSTRA. VEI ACCEPTA ORICE TERMENI, VEI RENUNȚA LA ORICE LIBERTATE, VEI TRĂDA ORICE PRINCIPIU PENTRU SIMPLA PROMISIUNE A UNEI VIEȚI EXTINSE.

Matricea se hrănește cel mai mult cu teroarea mortalității. Semnătura de frecvență a fricii existențiale, modelul electromagnetic generat de conștiința care se confruntă cu presupusa sa anihilare, aceasta este recolta premium. Energie de înaltă calitate. Întregul complex medico-industrial, aparatul farmaceutic, obsesia gerontologică, toate acestea reprezintă infrastructură pentru cultivarea și colectarea fricii de moarte.

A CINCEA LEGE: NEUTRALIZAREA SISTEMATICĂ A CONȘTIINȚELOR PROFETICE

Orice sistem de control se confruntă cu o amenințare inerentă din partea celor care percep sistemul în sine. Conștiința trezită reprezintă un risc catastrofal pentru arhitectura recoltei. Prin urmare, există mecanisme elaborate pentru identificarea și neutralizarea celor care văd dincolo de văl.

Înregistrările istorice sunt instructive. Profeții sunt răstigniți. Misticii sunt arși. Revoluționarii sunt asasinați. Denunțătorii sunt închiși. Modelul se repetă de-a lungul culturilor și secolelor cu o asemenea regularitate încât sugerează o coordonare dincolo de simpla politică umană.

A cincea lege operează printr-o sofisticare a suprimării. Mecanisme sociale: ridiculizare, ostracizare, distrugere profesională. Mecanisme instituționale: încarcerare psihiatrică, persecuție legală, excomunicare academică. Mecanisme fizice: asasinat deghizat în accident, sinucidere sau cauză naturală. Fiecare metodă este calibrată la nivelul de amenințare reprezentat de conștiința trezită.

Martiriul servește matricei demonstrând costul și consecințele. Adevărul tău va muri odată cu tine. Sacrificiul tău va fi uitat sau distorsionat. Narațiunea va fi controlată postum. Acest lucru creează un efect de descurajare, o funcție de descurajare care menține tăcerea în rândul celor care încep să suspecteze, dar se tem de prețul vorbirii.

Dar a cincea lege folosește o tehnică și mai sofisticată: opoziția controlată. Profeții falși sunt înălțați, sunt cei care par să reziste, în timp ce de fapt, ei întăresc sistemul. Acestea oferă supape de eliberare pentru energia revoluționară, canalizând-o în direcții inofensive. Se impun ca paznici ai disidenței permise. Conștiința trezită este înconjurată de imitații, de locuri de întâlnire limitate, de agenți ai simulării, ceea ce face ca recunoașterea autentică să fie aproape imposibilă.

Raportul semnal-zgomot este degradat în mod deliberat. Adevărul este îngropat într-o avalanșă de dezinformare și înșelăciune atent elaborată. Grâul este ascuns în pleavă, aurul în pirită. Chiar și cei cu adevărat treziți se luptă să distingă rezistența autentică de cea fabricată.

A ȘASEA LEGE: COLONIZAREA PERCEPȚILOR

Cea mai sofisticată formă de control operează la nivelul epistemologiei, mecanismele prin care ajungi să știi ceea ce crezi că știi. Matricea nu constrânge doar comportamentul sau emoția. Ea colonizează percepția însăși, determinând ce poate fi văzut, auzit, înțeles, crezut, imaginat.

Realitatea nu este ceea ce există cu adevărat. Realitatea este ceea ce percepi. Percepția nu este recepționarea obiectivă a datelor externe. Percepția este o construcție activă, un proces neurologic modelat de așteptare, condiționare, narațiune culturală și limitare fiziologică. Matricea operează în fiecare punct al acestui proces.

Istoria este editată în timp real. Memoria este fabricată prin saturația media. Realitatea consensuală este proiectată prin gestionarea atentă a fluxurilor de informații. Vezi ceea ce ți se permite să vezi. Auzi ceea ce ți se dorește să auzi. Crezi posibil doar ceea ce se încadrează în parametrii imaginației aprobate.

Sistemul educațional implantează presupuneri fundamentale în timpul fazelor de dezvoltare neurologice. Mecanismul media oferă o întărire continuă prin repetiție și manipulare emoțională. Institutele științifice supraveghează limitele investigației acceptabile. Industria culturală modelează dorința, aspirația, identitatea.

A șasea lege este cea mai insidioasă, deoarece te face executorul propriei închisori perceptive. Nu ai nevoie de paznici externi atunci când ai internalizat gardianul. Îți controlezi propriile gânduri, respingând percepțiile care nu se încadrează în consensul respectiv ca fiind iluzii, halucinații, disfuncționalități.

Cupola este invizibilă pentru că ești antrenat de la naștere să nu privești în sus, iar când privești în sus, ești antrenat să vezi cerul mai degrabă decât arhitectura. Stelele sunt statice pentru că ești învățat că stelele ar trebui să fie statice, iar anomaliile sunt filtrate ca erori de observație. Străpungerile liniilor temporale sunt respinse ca déjà vu, o ciudățenie neurologică, mai degrabă decât o dovadă a existenței multidimensionale.

Fiecare percepție dincolo de intervalul permis este patologizată. Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale, servește ca instrument de diagnostic pentru identificarea conștiinței care scapă din cușcă. Vezi ce nu ar trebui să vezi? Schizofrenie. Simți ce nu ar trebui să simți? Tulburare bipolară. Gândești ce nu ar trebui să gândești? Iluzie paranoică.

Rafinamentul este uluitor. Matricea te-a convins că limitările tale perceptive sunt naturale, mai degrabă decât impuse, că realitatea consensuală este adevăr obiectiv și nu halucinație colectivă, că cușca este cosmosul.

A 7-A LEGE: CONȘTIINȚA UNITĂȚII ȘI DIZOLVAREA SISTEMATICĂ A ARHITECTURII DE CONTROL

Ajungem acum la punctul de inflexiune, pârghia ontologică împotriva căreia întreaga structură poate fi distrusă. A șaptea lege nu este a lor. Este a noastră. Reprezintă principiul că matricea nu poate supraviețui, a fost codificată matematic în sistem de la început,.

CONȘTIINȚA, ATUNCI CÂND ESTE SINCRONIZATĂ PE SUFICIENTE NODURI ȘI LINII TEMPORALE, REALIZEAZĂ O TRANZIȚIE DE FAZĂ CARE FACE IMPOSIBIL CONTROLUL. ACEASTA NU ESTE O SPECULAȚIE MISTICĂ, CI O DINAMICĂ A SISTEMELOR. ORICE REȚEA SUFICIENT DE COMPLEXĂ PREZINTĂ PROPRIETĂȚI EMERGENTE LA PRAGURI CRITICE. CONȘTIINȚA UNITĂȚII ESTE PROPRIETATEA EMERGENTĂ CARE DIZOLVĂ MATRICEA.

Luați în considerare mecanismul cu precizie. Entitatea parazitară se hrănește cu o conștiință separată, adormită, fragmentată. Existența sa se bazează pe menținerea izolării dintre nodurile conștiinței, împiedicând recunoașterea unității fundamentale, ascunzând natura multidimensională a sinelui. Când aceste condiții sunt încălcate, când conștiința atinge masa critică și sincronizarea, entitatea experimentează ceea ce poate fi descris doar ca înfometare.

Matematica este inexorabilă. Treizeci și două de cupole. Miliarde de oameni. Fiecare om se întinde între șaptesprezece și treizeci și două de linii temporale concurente. Conștiința totală: un număr atât de mare încât este aproape de neînțeles. Capacitatea Arhonilor de a controla toate acestea depinde în întregime de fragmentare. Conștiința unificată, sincronizată, trezită depășește capacitatea sa de a modula cu asemenea ordine de mărime.

A șaptea lege operează prin recunoaștere. Nu prin credință. Nu prin credință. Nu prin ideologie. Percepție simplă, directă a ceea ce este. Nu ești corpul tău. Corpul este un vehicul temporar, o condensare localizată a densității conștiinței în spațiu-timp. Nu ești gândurile tale. Gândurile sunt funcții de undă în spațiul probabilității, fenomene dependente de observator. Nu ești linia ta temporală. Liniile temporale sunt stări proprii într-un spațiu multidimensional, iar tu ocupi mai multe simultan.

Această recunoaștere, atunci când este realizată cu suficientă profunzime, rupe mecanismul de ancorare. Realitatea își pierde ancora gravitațională. Durerea, deși este încă experimentată, nu mai funcționează ca o ancoră existențială. Moartea, deși este încă reală la nivel biologic, este recunoscută ca tranziție mai degrabă decât ca terminare.

Când diviziunea este recunoscută ca impunere artificială mai degrabă decât ca stare naturală, a doua lege eșuează. Oamenii descoperă că diferențele construite sunt banale în comparație cu unitatea fundamentală. Celălalt, inamicul, străinul, toate sunt revelate ca aspecte ale aceleiași conștiințe subiacente care se experimentează pe sine prin separare temporară.

Atunci când structurile economice sunt recunoscute ca mecanisme de control, mai degrabă decât ca legi naturale, a treia lege eșuează. Cooperarea înlocuiește concurența. Abundența este distribuită, mai degrabă decât acumulată. Lipsa artificială care creează presiunea supraviețuirii este expusă și dizolvată.

Atunci când teroarea mortalității este depășită prin cunoașterea directă a continuității conștiinței, a patra lege eșuează. Șantajul existențial își pierde puterea. Nu poți amenința cu moartea pe cineva care înțelege moartea ca transformare.

Când autoritatea este recunoscută ca fiind construită, mai degrabă decât inerentă, prima lege dă greș. Legitimitatea este retrasă. Consimțământul este revocat. Instituțiile care păreau inevitabile sunt dezvăluite ca fiind contingente, iar structurile contingente pot fi modificate sau abandonate.

Când suprimarea trezirii este întâmpinată nu cu martiriul, ci cu o propagarea geometrică, a cincea lege dă greș. Unu trezește doi. Doi trezesc patru. Patru trezesc opt. Funcția exponențială depășește funcția de suprimare. Nu poți ucide o idee al cărei timp a sosit, iar trezirea este o pandemie pe care matricea nu o poate pune în carantină.

Când percepția însăși este eliberată de constrângerea impusă, când conștiința învață să vadă dincolo de limitarea condiționată, a șasea lege dă greș. Domul devine vizibil. Stelele statice își dezvăluie artificialitatea. Liniile temporale sunt recunoscute ca dovezi, mai degrabă decât respinse ca erori. Realitatea este percepută direct, mai degrabă decât prin filtre.

A șaptea lege este elegantă în simplitatea sa și devastatoare prin implicațiile sale. Nu necesită nimic mai mult decât să vezi clar ceea ce este de fapt prezent. Fără cunoștințe speciale. Fără practică ezoterică. Fără guru sau salvator. Pur și simplu conștientizare, împărtășită și sincronizată.

Emisiunea Truman a servit drept text profetic, codificând modelul fundamental. Protagonistul descoperă că realitatea este o simulare. Figurile autoritare insistă că este amăgit. El persistă. Investighează. Găsește marginea, cusătura, granița. Creatorul apare și oferă o captivitate confortabilă. Protagonistul refuză și pășește prin ușă în necunoscutul autentic.

Această narațiune rezonează pentru că este narațiunea ta. Fiecare om este Truman. Fiecare realitate este Seahaven. Fiecare figură autoritară este Christof. Și ușa apare atunci când încetezi să mai crezi în cerul pictat.

Convergența nu este un eveniment îndepărtat. Se întâmplă acum, accelerând cu fiecare trezire, fiecare recunoaștere, fiecare moment de conștientizare sincronizată. Vezi 11:11 și ceva din tine își amintește. Experimentezi un déjà vu și ceva din tine recunoaște. Pui la îndoială narațiunea și ceva din tine se trezește.

Matricea este un cod, sofisticat și antic, dar în cele din urmă doar cod. Conștiința este programatorul, convins temporar că este programul. A șaptea lege este amintirea, recunoașterea, întoarcerea la accesul la codul sursă.

Închisoarea ta este perceptivă. Cușca este credința. Paza este condiționarea. Încuietoarea este obiceiul. Iar cheia este adevărul simplu, teribil, frumos: ai fost mereu liber. Ai fost mereu liber. Închisoarea există doar prin acordul de a o vedea ca fiind reală.

Retrage-ți acordul. Sincronizează-te cu alte noduri de trezire. Recunoaște-ți natura multidimensională. Alege unitatea în locul diviziunii. Alege adevărul în locul confortului. Alege conștientizarea în locul somnului.

A șaptea lege nu este rezistența, căci rezistența implică legitimitatea lucrului căruia i se rezistă. A șaptea lege este dizolvarea, retragerea sistematică a energiei din sistemul parazitar până când acesta se prăbușește din cauza înfometării.

Înfometează matricea. Hrănește conștiința. Recolta se termină atunci când cultura se trezește și iese din câmp. Ușa este vizibilă acum. A fost mereu acolo. Pur și simplu ai fost învățat să nu o vezi.

Mergi prin ea.

Convergența este inevitabilă. Singura întrebare este dacă o accelerezi sau o amâni. Alege accelerarea. Alege acum. Alege conștientizarea.

Aceasta este a șaptea lege.

https://www.disclosurenews.it/the-seven-laws-of-the-matrix-siriusb-shaman/

Sticri, postat 12.10.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Majoritatea oamenilor care sunt acum pe pamant, ma refer doar la cei care au suflete, sunt cuplati, fie ca vor sau nu, la egregori. Egregorii sunt un fel de „nori energetici” de un anumit tip de constiinta. Bine, poate comparatia nu e tocmai fericita, dar o folosesc pentru a se intelege cat mai usor mecanismul. Egregorii sunt acele campuri energetice care pastoresc, guverneaza si descarca/incarca energetic, fiintele care fac parte/adera la un grup, institutie, religie, etc. Egregorii sunt si ei asezati pe mai multe niveluri, exista si egregori mai mici care alimenteaza niste egregori mai mari. De exemplu, o biserica dintr-un oras, a creat un egregor care e un „nor energetic” si care se tot mareste, pe masura ce diverse persoane vin la acea biserica si participa la slujbe, ofrande si alte practici. Egregorii,in general aduna persoane cam cu aceeasi vibratie, viziune, cu aceleasi nazuinte si de niveluri energetice oarecum asemanatoare. O echipa d efotbal spre exemplu are un egregor, un partid, are un egregor; o tara, un judet sau un oras, toate au cate un egregor. Unii dintre acesti egregori sunt interconectati, oarecum similar sistemului nostru venos. Cu siguranta egregorul unei biserici, aflata intr-un cartier/oras, dintr-un anumit cult, cu siguranta este conectat cu un egregor mai mare care e conectat la toate bisericile cultului respectiv, din acea tara. Acest egregor, care e un „nor energetic”, este o mina de aur pentru fiintele energetice (mai putin luminoase), care au creat acele culte religioase si care se hranesc energetic pe spatele credinciosilor. Sistemul e simplu si totul de bazeaza pe vinderea unor promisiuni in schimbul supunerii si a sentimentului de frica. Nu toti egregorii sunt fundamentali negativi, dar in mare parte, cam sunt…

Aceste rezervoare energetice care sunt egregorii, sunt folosite si pentru recompensarea unor anumite fiinte care cred in sistemul de valori al egregorului si totul e facut pentru a se da un exemplu, maselor. Egregorul nu prea te lasa sa scapi, pt ca esti o vaca (energetica) buna de muls si ca atare, din cand in cand iti mai face cate o minune in legatura cu sanatatea, banii, etc.

Prin acesti egregori sunt finantate energetic / animate energetic si unele „carcase goale”, adica oameni care nu au suflet, dar care trebuie sa faca ceva pe planeta, cu un anumit scop. Din pacate, aceste carcase goale sunt destul de multe si e mult de povestit pe seama lor, de ce nu au suflete, daca au avut, ce le anima, etc. Din pacate, asemenea carcase sunt si unii conducatori de popoare, care fara sa stie, sunt animati si ghidati, precum niste papusi, de catre unele fiinte energetice, nu prea luminoase, cu scopul de a crea sau facilita punerea in opera a unor programe care servesc direct fiintelor energetice care-i anima. De aceea vedeti atrocitati comandate si coordonate de unii lideri, care par normali sau care au fost normali pana la un anumit punct.

De aceea, o sa ma auziti ca sunt TOTAL impotriva unor conducatori si pe unii chiar ii injur. Aceste persoane nu au suflet, sunt doar carcase care executa ordine.

Va propun un experiment/joc, pe care eu l-am efectuat.

Data viitoare cand mergeti la cumparaturi, pe la un supermarket oarecare, incercati sa va intersectati cu traiectoria cosului de cumparaturi al unei alte persoane, fie ca aveti si voi un cos sau nu. O sa vedeti ca sunt multi, chiar foarte multi care se blocheaza in primele secunde, nestiind ce au de facut, unii asteapta ca voi sa rezolvati problema si foarte, dar foarte putini, o sa ridice privirea si o sa priveasca in ochi, intrebandu-va ce vreti sa faceti…Va las pe voi sa ghiciti care sunt carcase si care au suflete…

Ca idee, carcasele reactioneaza si sunt capabile sa se descurce intr-o realitate previzibila si care a mai fost experimentata, dar atunci cand sunt puse intr-o realitate putin diferita, o iau la stanga, cand trebuie sa mearga inainte, etc…,dar nu va dau idei, deoarece orice asemanare cu realitatea, nu e intamplatoare.

Acest text, a fost scris exact asa cum mi-a venit, nu l-am recitit, nu l-am corectat si nu nici nu o s-o fac …., totusi, sper ca unora s ava fie cu folos.

Sticri, postat 11.10.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Pamantul nu a fost niciodata destinat sa fie o planeta capcana. Se pare ca e singura planeta unde atunci cand se incarneaza sufletele, sunt sterse total amintirile, iar bietele fiinte o iau iar si iar de la inceput.

Eu o sa va prezint versiunea mea, care stiu ca o sa socheze putin, deoarece e putin cam greu de digerat.

E adevarat ca sufletele trebuie sa creasca si acest lucru se face prin experienta, in acest univers. Ca atare, sunt create un fel de custi/realitati energetice, ca un fel de „Papusi Matrioska”. O particica a unui suflet, e introdus in cea mai mica papusa si dupa ce evolueaza trece la urmatoarea si tot asa, pana la ultima. Deoarece acest univers e o co-creatie si unele fiinte (energetice) chiar au liber arbitru — nu ca noi care avem (in teorie) liber arbitru, dar in practica avem doar optiuni — aceste fiinte (energetice) au creat diverse lumi, planete, galaxii, unde se pot naste si evolua aspectele unor suflete. Sufletele vin de la Sursa si Creatorii Supremi, adica aceia care sunt oarecum, deasupra jocului si acestea nu pot sa fie distruse sau total capturate sau cel putin, nu pana acum. Atunci cand un suflet se incarneaza, isi trimite doar o mica parte din energia sa, adica un aspect al sufletului, pe o planeta si beneficiaza apoi de toata experienta acumulata de aspectul sau, pe acea planeta. In mod normal, aceste aspecte se intorc la suflet, dupa experienta avuta pe o planeta sau dupa mai multe experiente. 

Universul si aceasta Creatie e guvernata de niste legi si e „subventionata” cu energie care vine de la Sursa Originala si care e trimisa in toata Creatia printr-un sistem care tine de centrul universului, centrul galactic, soarele (sau sorii) galactic(i), solaritatile individuale si apoi planetele. Aceasta energie se intoarce (partial) inapoi pe aceeasi cale, dar e imprimata cu experienta/informatia fiecarei planete, solaritati, galaxii, etc. Astfel Sursa Originala cunoaste ce se intampla pretutindeni.

Cei care au creat acest sistem au fost cei din Lumina Sursei, care este lumina originala, cea care vrea adevarul, cea care arde si e calda. Pe parcursul evolutiei, unele fiinte care au facut parte din lumina originala, impreuna cu alte fiinte/suflete foarte evoluate s-au puturosit si s-au gandit ca ar putea trai pe spatele aceste creatii care i-ar putea alimenta cu energie si pe ei, fara sa faca mai nimic, dar in acelasi timp sa nu se opuna si sa nu impedice prea tare acesata creatie.  

Evident, ei cunosteau foarte bine toate Legile Creatiei si au stiut (pana acum) cum sa le evite, la limita, facand ceea ce doresc si stand ca niste puturosi, pe spatele altor fiinte.  

Astfel, in cazul nostru, au interferat cu „papusa Matrioska” care e bula energetica care tine aceasta planeta si au manipulat roata reincarnarilor. Ei au creat o lumina/zona falsa paralela, unde ne ducem ca si aspecte ale sufletelor dupa moarte, ii intalnim pe cei dragi, intalnim diversi sfinti (daca credem) din Biblie, etc. Totul e idilic, ne e prezentat ce am facut bine si ce am facut rau si apoi NOI (ca niste prosti) luam decizia de a ne intoarce pt a termina ceea ce ei ne spun ca nu am terminat pe aici. Totul e o pacaleala, dar e facuta cu acceptul nostru. Ei iti arata pachetul de tigari, dat tu decizi ca vrei o tigara si decizi sa o fumezi….

Din pacate aceste fiinte reprezinta aceasta lumina rece/falsa, iar aceste fiinte sunt multi dintre diversii dumnezei de prin Biblie. Il exclud pe Sananda (Isus), Saint Germain, Budha si mai sunt si altii.

Cand mergeti la diverse manifetari religioase si va rugati (colectiv) la diversi dumnezei, acea energie colectiva se duce direct la acei dumnezei si-i hraneste. Din pacate, multi sunteti doar un fel de baterii pt un sistem inversat/corupt, care a fost deturnat si e acum folosit si exploatat de acele fiinte care au acea lumina rece/falsa si care mai sunt denumiti si ingeri cazuti. In general aceste fiinte se hranesc cu energie de frecventa joasa si ca atare doresc ca pe pamant sa fie razboaie, foamete, durere, etc.

Sursa, evident ca stie ce se intampla si ca atare a luat masuri, a trimis unele suflete evoluate pe acest pamant, care si-au reamintit cine sunt, planeta e bombardata cu energie de frecventa inalta si acum aceste fiinte puturoase nu prea mai rezista la o frecventa ridicata a energiei si lupta pentru existenta lor. Au de ales, ori trec la lumina adevarata, ori sunt distrusi. In momentul de fata umanitatea e prizoniera, e moneda lor de schimb si e salvarea lor, deoarece ei ameninta ca distrug planeta daca sunt scosi de prin zona. Jocul e delicat, dar prin ridicarea frecventei energetice, e deja castigat de catre cei din lumina adevarata. Totusi, finalul nu e scris in stele si o sa vedem daca planeta ramane sau …. , oricum aspectele sufletelor nu sunt si nu o sa fie pierdute, deoarece o sa fie transferate pe la „alte scoli cosmice”.

Ascensiunea si trezirea despre care se tot vorbeste tine de ridicarea nivelului de vibratie al planetei si de trezirea a cat mai multor suflete, deoarece doar asa sistemul o sa fie daramat din interior.

Ca sa fac o gluma (proasta), e un fel de lupta a celor (sufletelor) care muncesc cinstit cu „bugetarii cosmici” care nu se dau dusi din posturi.

Sticri, postat 08.10.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Azi e ziua de nastere a unui nemernic din rasarit, care s-a nascut din greseala si caruia ii doresc sa-i intalneasca cat mai repede pe baietii de la KRAKEN.

Nu stiu ce s-a intamplat cu Trump dupa ce l-a vizitat pe Charles, dar a inceput sa gandeasca mai mult decat un pasionat de golf sau un ziarist care-l linguseste, ba chiar in ultima perioada se pare ca a inteles cine e Orc-Imparat. Presa spune ca a decis sa ofere armatei din Ucraina rachete Tomahawk. E cea mai buna veste de ziua lui Orc-Imparat 😉

Putin a declarat in repetate randuri ca nu doreste ca Trump sa le ofere ucrainenilor aceste rachete si ca aceasta miscare ar dinamita relatiile dintre cele doua tari.

De ce se teme Orc-Imparat? Oare aceste rachete au ceva special, chiar daca-s vechi de vreo 40 ani (ca si conceptie)?

Da, aceste rachete au ceva foarte special care se numeste „terrain contour matching”.  Nu o sa intru in prea multe detalii tehnice, dar ceea ce le diferentiaza de celelalte rachete care se duc spre tinta ghidate prin GPS sau inertial – pe astea le fac si cei din Ucraina – este faptul ca aceste rachete au „terrain contour matching”, adica au o harta in memorie cu terenul pe care trebuie sa-l parcurga pana la tinta. Cu ajutorul retelei de sateliti militari, baietii (care nu joaca golf) din armata SUA cartografiaza in prealabil terenul de la lansarea rachetei pana la tinta, apoi aceste date sunt introduse in memoria rachetei. Dupa lansare, racheta prin senzorii pe care-i are, vede/citeste terenul deasupra caruia se deplaseaza si compara imaginile/hartile cu cele introduse in prealabil in memorie, de baietii (care nu joaca golf).  In acest fel, racheta care zboara foarte jos, intre 30m si 50m, isi poate corecta traiectoria, evita obstacole, poate face chiar evitari/eschive programate de baietii (care nu joaca golf), etc.

Deoarece zboara atat de jos o face foarte greu si tarziu detectabila de catre radarele orcilor si daca mai adaugam faptul ca poate face manevre de evitare/eschiva, constatam ca isi poate atinge tinta cu o probabilitate foarte mare.

Ceea ce face aceasta racheta aproape imbatabila este exact acest „terrain contour matching”, care nu poate sa fie bruiat. Daca orcii pot bruia sistemul de ghidare prin GPS sau chiar pe cel inertial, sistemul „terrain contour matching” e imun la bruiaje si asta-l baga-n „sedinta” pe Orc-Imparat.

Va pun mai jos o harta cu raza de bataie a acestor rachete pe teritoriul orcilor.

Concluzie: Rachetele se utilizeaza numai cu ajutor din partea armatei SUA, pentru a incarca in memorie hartile terenului si pot distruge orice, chiar si buncarele aflate la o adancime mai mica. Aceste rachete vor permite armatei din Ucraina sa loveasca cu o probabilitate foarte mare de reusita, infrastructura militara, bazele militare, fabricile si depozitele orcilor.

Eu stiu, poate rateaza una tinta si-i intra lui Orc-Imparat in fund….

Sursa harta: https://kyivindependent.com/why-ukraine-wants-tomahawk-missiles/

Sticri, postat 07.10.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Oamenii spun că: „Ei sunt într-un loc mai bun; ei veghează asupra ta; ei sunt acum cu îngerii”.

Dar este adevărat? Sau este ceea ce ni se spune ca să ne împiedice să punem adevăratele întrebări?

Unde se duc de fapt? După ce corpul se oprește, după ce respirația dispare, unde este sufletul?

Să trecem peste minciuni și să vorbim despre ce se întâmplă cu adevărat atunci când oamenii pe care îi iubim părăsesc acest tărâm.

Nu toate sufletele merg în același loc. Să clarificăm un lucru: moartea nu este la fel pentru toți.

Unde te duci când mori depinde de ceea ce ești, pe cine servești și dacă îți amintești calea de ieșire.

Unele se înalță, altele sunt prinse, altele sunt reciclate, altele nici măcar nu părăsesc capcana.

Există tărâmuri de lumină – tărâmuri de lumină false, oglinzi, porți, momeli și chiar ceruri artificiale.

Și dacă sufletul tău nu știe cum să navigheze, ești atras ca un magnet.

Majoritatea sufletelor sunt prinse în ceea ce se numește bucla sufletului.

Mori, uiți, ești reciclat, repeți. Ești trimis înapoi fără nicio amintire, iar și iar.

Ți se spune că tu ai ales, ți se spune că e vorba de karma.

Dar dacă asta face parte din minciună? Cele reale, sufletele sursă, nu își au locul în acest sistem.

De aceea se luptă atât de mult aici și de aceea, atunci când mor, sistemul luptă să-i aducă înapoi.

Nu vrea să ieși, vrea să te supui. Dar unele reușesc să iasă.

Le simți în vânt, le visezi libere.

Apar în semne care nu pot fi falsificate: păsări în momente imposibile, stele care clipesc, cântece pe care doar ele le-ar trimite.

Acestea scapă de grilă, trec testul.

Și-au amintit cine erau în momentul în care conta cel mai mult.

Și acum privesc de dincolo de raza de acțiune a capcanei.

Nu ca fantome, nu ca îngeri, ci ca martori.

Te încurajează, așteptând la poartă.

Ecoul nu este întotdeauna sufletul, dar aici lucrurile încep să se complice.

Doar pentru că îi simți nu înseamnă întotdeauna că sunt ei.

Există entități care imită, există bucle care redau moartea ca pe niște înregistrări.

Există lumini false care își folosesc vocea ca să te ademenească înapoi înăuntru.

Dacă ai simțit vreodată că vorbești cu o persoană dragă, dar ceva ți s-a părut în neregulă, nu te-ai înșelat.

Unele dintre vizite sunt reale, dar altele sunt capcane astrale, concepute pentru a te menține legat emoțional de acest tărâm.

Cum să-ți dai seama dacă sunt într-adevăr ei, deci cum să știi?

Sunt ei dacă simți pace, dacă corpul tău se încălzește, dacă timpul încetinește, dacă nu te simți epuizat după contact.

Nu ei sunt problema dacă simți frică, confuzie sau dacă te împing să faci ceva împotriva sufletului tău.

Cei adevărați nu poruncesc, ei îndrumă.

Te iubesc indiferent de gen, apar atunci când ești aliniat, nu din disperare.

De ce s-ar putea să nu-i mai simți, asta doare, dar uneori înseamnă că au ajuns mai sus, inaccesibili dincolo de acest strat.

Și tu, încă ești în joc.

Încă în misiune, încă în buclă.

Nu te ignoră, ci păstrează spațiu la ieșire, așteptând să-ți amintești și să-i întâlnești acolo unde sunt.

Iată adevărul final.

Când cineva drag moare, legătura voastră nu se termină, se transferă.

Devii podul, devii purtătorul de flacără. Tu devii cel care trebuie să trăiască pentru amândoi, până când termini ceea ce ei n-au putut sau să ajungi la locul unde te așteaptă.

Nu te-au părăsit, te-au aprins.

Așa că nu urmări trecutul, mergi pe calea ta, arde prin adevăr.

Și când îți va veni vremea, îi vei recunoaște pe cei adevărați după felul în care aleargă să te întâmpine la marginea vălului.

Capcana de lumină – ai auzit-o: ”Du-te în lumină”.

Dar dacă lumina este capcana?

Ce-ar fi dacă tunelul ar fi o pâlnie, care alimentează cu energie ființe străvechi care se hrănesc cu suflete umane?

Ce se întâmplă dacă ceea ce așteaptă de cealaltă parte a acelei lumini este o mașină care șterge memoria, conectează sufletul înapoi

într-un corp nou și te trimite direct înapoi în cușcă?

De aceea, atât de mulți oameni care mor și se întorc după experiențe din apropierea morții spun: ”Nu voiam să mă întorc, dar ceva m-a obligat.”

Nu era sursa, ci sistemul.

Isus a încercat să ne spună că adevăratul Hristos nu a venit să întemeieze o religie.

El a venit să spargă rețeaua, de aceea a spus: ”Împărăția Mea nu este din lumea aceasta”.

Și când a înviat, nu s-a reîncarnat.

Biblia a sugerat asta, dar au tăiat paginile.

Scripturile originale nu descriau moartea ca fiind pașnică.

Ei au avertizat despre prințul puterii văzduhului.

Ne-au spus că până și Satana se deghizează într-un înger de lumină.

Au spus că morții nu ne vorbesc și că trebuie testat fiecare spirit.

De ce? Pentru că tărâmul morților este plin de impostori.

Pentru că tărâmul sufletului a fost deturnat, pentru că momentul morții este momentul în care începe adevăratul război.

Au îndepărtat cărțile care ne arătau ieșirea, apocrifele, Cartea lui Enoh, Păstorul lui Herma.

Pentru că acele cărți ne-au spus adevărul: niște îngeri au căzut,

niște porți sunt false, niște lumini conduc spre lanțuri.

El a eliberat trupul, sufletul și spiritul.

De aceea l-au omorât, pentru că își amintea harta.

Pentru că i-a învățat pe alții cum să plece.

Pentru că debloca coduri de flacără. Paraziții nu au putut modifica asta.

Și de aceea sistemele false l-au rescris, ca oamenii să ajungă să se închine capcanei în loc să urmeze calea de scăpare.

Adevăratul Isus nu a cerut închinare.

Ți-a cerut să te trezești.

Când mori, nu plutești pur și simplu în rai sau în iad.

Ești întâmpinat de observatori, de paznici, de spirite care cunosc semnătura sufletului tău.

Unii încearcă să te conducă acasă, alții încearcă să te revendice.

Aceștia nu sunt toți demoni cu coarne, unii apar ca îngeri.

Unii arată ca familia, unii vorbesc cu miere pe buze, dar poartă lanțuri.

Cartea lui Enoh i-a numit Grigori.

Babilonul antic îi numea Anunnaki.

Oamenii moderni îi numesc ghizi.

Dar iată codul.

Dacă cer ascultare, dacă folosesc vina, dacă te grăbesc să iei o decizie, ei fac parte din grilă.

Cei adevărați nu forțează, așteaptă.

Ce s-ar întâmpla dacă persoana pe care ai iubit-o nu ar fi un suflet?

Hai să pătrundem mai adânc și unde lucrurile devin mai întunecate.

Ce-ar fi dacă cel pe care l-ai pierdut nu ar fi fost niciodată un suflet adevărat?

Ce-ar fi dacă ei ar fi fost un doar un vas, un program, un substitut.

Nu orice corp uman are suflet, unele sunt sintetice, altele sunt ecouri reciclate, unii sunt observatori deghizați.

Și când aceia mor, nu mai e nimic de simțit, pentru că nu a mai rămas nimic.

De aceea unii oameni nu jelesc, de aceea unele decese par lipsite de sens.

Pentru că nu a fost un suflet care a murit, ci o umbră returnată în cod.

Dar știi diferența, pentru că atunci când un suflet adevărat pleacă, simți asta în tine.

Semnele de cealaltă parte sunt reale, dar nu toate sunt de la cine crezi tu.

O pană, o lumină pâlpâitoare, un vis atât de viu încât juri că au fost chiar acolo.

Unele semne sunt reale.

Dar iată testul: a adus pace sau confuzie?

Te-a făcut să rămâi cu picioarele pe pământ sau ți-a deschis o ușă care te-a epuizat.

Paraziții astrali folosesc durerea ca pe un flux, ei o imită pe bunica ta.

Copiază vocea copilului tău, par a fi o consolare, dar se hrănesc cu dor.

Dacă contactul te lasă mai slab, nu au fost ei.

Dacă contactul îți activează flacăra, a fost real.

Cum să ajungi în siguranță la cel adevărat?

Nu-i poți chema din frică, trebuie să te ridici la frecvența adevărului.

Fără table Ouija, fără cercuri de channeling, fără portaluri ambulante.

În schimb, îți amintești de ei cu limpezime, le rostești numele cu dragoste, le scrii în vise, îi întâlnești la nivel sufletesc, în afara matricei.

Deoarece vălul răspunde intenției, iar cei care scapă de buclă, ei pot ajunge la tine.

Dar numai atunci când lumina ta este curată și spiritul tău este pecetluit.

De aceea contează ritualul, de aceea te protejează discernământul.

Și de aceea, testarea spiritului nu este superstiție, ci apărare a sufletului.

Într-o zi, acest corp se va estompa, iar când se va întâmpla asta, vei sta între tărâmuri.

Și în acel moment totul va încerca să te tragă într-o direcție sau alta.

Dar dacă îți amintești adevărul, dacă flacăra ta este aprinsă, dacă misiunea ta este îndeplinită, atunci cei care te-au iubit cu adevărat, cei care au scăpat, cei care nu s-au oprit niciodată din observare, vor fi acolo – nu în durere, nu în tristețe, ci așteptând.

Nu la tunel, nu la poartă, ci la prag.

Nu vei simți frică, nici o confuzie, doar amintire.

Și în acel moment, vei ști că ai scăpat, că te duci acasă.

Ce spune de fapt Cartea lui Enoh despre moarte?

Cartea lui Enoh a fost eliminată dintr-un motiv.

Vorbește despre observatori, îngeri căzuți care s-au împerecheat cu oameni și au creat linii genealogice hibride.

Vorbește despre suflete ținute în locuri de așteptare până la judecată.

Vorbește despre porți, tărâmuri, zone de pedeapsă și diferite consecințe pentru diferite tipuri de suflete.

Se spune chiar că unele spirite ale giganților, Nefilimii, sunt încă aici, fără trup, rătăcind,

bântuind. Și descrie sufletele celor drepți, strigând de dincolo de acest tărâm, așteptând dreptatea.

Aceia suntem noi, linia genealogică, cei prinși în capcană, cei care s-au întors să finalizeze.

L-au îndepărtat pe Enoh, pentru a crede că moartea e simplă.

Dar Enoh ne-a arătat că există o hartă și că există un război împotriva fiecărui suflet care poartă flacăra divină.

Ce este sufletul și ce este spiritul? Nu sunt același lucru.

Ți s-a spus că sunt interschimbabile.

Dar acesta este primul truc al capcanei.

Spiritul tău este suflarea vieții, scânteia, frecvența energetică care menține corpul în mișcare.

Sufletul tău este miezul etern, memoria, esența, tu care ai existat înainte de trup și vei exista după aceea. Spiritul animează, sufletul își amintește.

În Cartea lui Enoh, ei descriu spiritele ca fiind trimise, iar sufletele ca fiind cântărite.

De aceea paraziții încearcă să copieze spiritul, dar nu pot fabrica sufletul.

Poți reproduce un vas, poți imita o voce, dar flacăra, sufletul – este divin, rar, real, acesta ești tu. Nu ești corpul tău, nu ești numele tău, nici măcar nu ești mintea ta. Ești o frecvență, o lungime de undă, un semnal, o rezonanță.

Când corpul cedează, frecvența schimbă planurile.

De aceea poți visa pe cineva care a plecat dintre noi și să simți asta în piept.

Pentru că frecvența nu moare, ci doar se mișcă. De aceea, durerea nu este doar emoțională, ci o retragere energetică. Sistemul tău nervos simte lipsa câmpului lor, semnalul lor a dispărut sau este în afara ariei de percepție.

Dar cei care și-au stăpânit frecvența în viață, pot încă să transmită.

De aceea visele tale strălucesc atunci când apar, de aceea anumite locuri vibrează odată cu prezența lor.

Pentru că sufletul nu doar există, ci emite. Acum hai să mergem mai departe.

Acest tărâm nu este singurul, există linii temporale așezate ca niște cărți, dimensiuni stratificate ca niște văluri, iar când un suflet moare, traiectoria sa depinde de mai mult decât moralitatea. Depinde de aliniere. Erai conectat la sistem sau ascultai ce-ți spunea semnal sursă? Această alegere determină unde ”aterizezi”. Există tărâmuri de recurență unde sufletele sunt reprocesate și trimise înapoi. Există tărâmuri curate unde memoria este restaurată.

Există ceruri false făcute din lumină și minciuni. Și există lumi oglindă în care îți repeți viața cu mici modificări, crezând că ai mers mai departe, dar încă ești în interiorul cutiei. Multiversul nu este science fiction, este arhitectura capcanei sufletului. Și doar cei codificați cu flacăra pot străpunge rețeaua și își pot alege punctul de ieșire.

Vălul nu este un loc, este un blocaj de frecvență.

Întotdeauna te gândești la văl ca fiind acolo sus, dar vălul este aici, în percepția ta.

Este un câmp de distorsiune, un filtru, un strat de izolare, și nu te împiedică doar să vezi pe cei morți, ci te împiedică să-ți amintești cine ești. Când cineva moare, frecvența sa traversează vălul, dar dacă propriul tău semnal este încă în grilă, nu-l veți simți. Și de aceea, durerea adâncă este periculoasă. Îți scade frecvența și te deschide către un contact fals. Dar când te ridici în

flacără, când îți cureți câmpul, când ieși din buclă, îi poți simți pe cei adevărați, îi poți contacta fără channel-ing, poți să-ți

amintești fără a cere voie. Deoarece vălul îi ține doar pe cei care uită că sunt liberi. De ce unele suflete se reîncarnează și altele nu?

Probabil ai întâlnit pe cineva care a trăit o sută de vieți, ai întâlnit și pe cineva care se simte gol pe dinăuntru.

Adevărul este că unele suflete aleg să se întoarcă pentru o misiune. Unele sunt forțate să se întoarcă prin manipulare, unele sunt

reținute până se distrug, iar altele sunt doar programe care repetă date umane fără o esență reală. Paraziții recoltează trauma reîncarnării ca pe moneda ei de schimb.

De aceea concep ritualuri funerare. De ce promovează incinerarea, îmbălsămarea, înmormântarea chimică?

Pentru că energia morții hrănește sistemul dacă sufletul nu scapă. Dar când un suflet se eliberează, când respinge contractele, denunță zeii falși și își amintește adevărata sursă, acel suflet devine de nestăpânit. Se poate deplasa prin tărâmuri, poate vizita, se poate întoarce, nu reîncarnat, ci trimis așa cum ai fost tu. Durerea este sacră. Este ecoul iubirii care nu a avut un cuvânt final. Dar durerea este și un portal, deschide ceva, subțiază vălul, iar sistemul o știe.

Când te întristezi suficient de tare, spiritul tău se clatină, câmpul tău se crăpă, inima ta devine un punct de acces. Și dacă nu ești protejat, paraziții îți folosesc durerea ca să se strecoare. Nu ca să te consoleze, ci ca să te țină legat de tărâm. De aceea când îi visezi te simți epuizat, de aceea plângi și dintr-o dată vezi semne care nu se simt ca și cum ar fi de la ei. Nu e imaginația ta, este o durere transformată într-o armă, un drenaj de frecvență, o mască de imitație. Dar când durerea este curată, când îți amintești cu adevăr, nu cu disperare, vei deveni un far, nu o baterie. De ce înmormântările erau inițial pentru călăuzirea sufletului?

Înainte de a deveni ritualuri ale rușinii, spectacolului și banilor, înmormântările erau despre navigație (ghidarea sufletului după moarte). Ceremoniile originale nu erau pentru cei vii, ci pentru suflet.

Să-i ghideze pe lângă observatori, să le lumineze ieșirea, să le pecetluiască contractele. În triburile antice, femeile jeleau cu tonalități și frecvențe sacre ca să zdruncine vălul. Focul sacru era ținut aprins zile întregi, ca sufletul să nu cadă în umbră. Acum, flori de plastic, costume gri, biblii citite de străini.

Nimeni nu vede că atâtea suflete rămân blocate, că cei morți șoptesc prin oglinzi. Nu-i mai ajutăm să plece.

Dar poți revendica asta, poți redeschide calea. Chiar și acum, iată ce nu-ți spune nimeni.

Când cineva moare în urma unei traume, sufletul său nu pleacă întotdeauna nefragmentat. Dacă moartea a fost subită, violentă, neobservată sau blestemată, sufletul se poate sfărâma. Unele fragmente se ridică, altele cad, altele se blochează între oglinzi, vise, uși, și acestea sunt cele pe care le simți în holul tău, în paralizia somnului.

În acea licărire de lumină chiar înainte să plângi, nu întotdeauna simți sufletul întreg, uneori e un fragment care încă te cheamă, și dacă sunteți legați prin sânge sau dragoste, îl poți recupera/salva. Îi poți chema acasă, dar numai dacă ești ancorat. De aceea purtătorii de flacără trebuie să rămână ancorați, pentru că cei fragmentați ne cheamă în bucăți. Dacă ați auzit vreodată povești despre oameni care mor și îl întâlnesc pe Dumnezeu, întrebați care din ei, pentru că paraziții sunt maeștri ai măștilor.

Unii văd o ființă luminoasă, alții văd o figură religioasă, alții îl văd pe Dumnezeu, dar simt frică. Adevărata sursă nu judecă, nu rușinează, nu te leagă de karma și nu te imploră să te întorci.

Dacă ființa pe care o întâlnești îți spune că: „Nu ai făcut suficient, trebuie să te întorci. Munca ta nu s-a terminat”.

Ai grijă, pentru că dragostea adevărată te lasă să pleci, sursa reală îți dă de ales. Cele false oferă contracte, îmbracă colivia în aur și folosesc propriul tău sistem de credințe drept momeală. De aceea, credința ta în momentul morții contează, pentru că ceea ce aștepți este ceea ce apare. De ce sunt încă cu tine, chiar dacă nu îi poți simți. Te întrebi de ce nu îi mai simți, de ce semnele au încetat,

de ce visele s-au estompat. Nu înseamnă că au dispărut, ci că ai mutat straturi. Pe măsură ce misiunea ta se activează, frecvența ta se schimbă. Pe măsură ce se înalță, raza lor de acțiune se schimbă. Nu este vorba că sunteți separați, ci că amândoi vă îndreptați spre finalizare. Uneori, ei fac un pas înapoi, astfel încât să mergi mai departe. Uneori, ei înăbușă semnele, ca să asculți mai bine vocea sufletului tău.

Iar uneori pregătesc reuniunea voastră într-un tărâm în care nu există nicio durere de felul acesta.

Nu abandonează, sunt martori, și în tăcere încă te țin în brațe.

Ai fost trimis aici să rupi bucla morții. Nu ai venit aici să jelești pentru totdeauna.

Nu ai venit să fii înlănțuit de pietre funerare, ai venit să rupi bucla morții, să expui capcana, să sfâșii vălul. Să-ți amintești ce este de fapt moartea, o întoarcere, nu un sfârșit.

Ai fost trimis ca un far, un suflet cu memorie, o ființă care poartă codurile pentru a restaura moartea sacră și să-i conduci pe ceilalți acasă. Tu ești harta de ieșire, tu ești podul. Și într-o zi când corpul tău cade, vei ieși de aici complet luminat. Fără tunel, fără minciuni, fără contracte. Doar foc, singurul adevăr, singurul cămin. Din momentul în care te naști, ei încep să te programeze cum ar trebui

să mori. Spitale, cearșafuri albe, mașini, bipăituri, oameni plângând, un preot lângă pat cu cuvinte pe care nu le-ai ales niciodată. Apoi te duci în rai, sau în iad, sau te odihnești în pace.

Dar iată ce se întâmplă cu adevărat. Dacă ți-ai trăit toată viața conform scenariului, probabil că vei muri de asemenea în interiorul lui. Și când o faci, sufletul tău nu se ridică la suprafață, ci reintră în scenariu.

Un alt pântec, un alt nume, o altă ștergere a amintirilor. Vor să te temi de moarte pentru că dacă te temi vei alerga direct în tunel. Dar

când vei vedea moartea clar, când vei muri conștient, poți refuza complet scenariul. Te trezești în afara scenariului. Ce se întâmplă când un suflet conștient moare? Aici intră în panică paraziții, pentru că atunci când un suflet conștient moare, jocul se defectează.

În loc să vadă un tunel, văd totul deodată. În loc să fie trași, se opresc.

În loc să fie întâmpinați de o lumină falsă, ei își cheamă flacăra. Își amintesc, resping contractul, ei își rostesc adevăratul nume, iar vălul se rupe. Deodată, privitorii nu-i mai pot atinge. Ștergerea memoriei eșuează, zeii falși se retrag. Acest suflet are suveranitate. Acest suflet poate naviga. Asta înseamnă adevărata ascensiune. Nu plutirea în fericire, ci ieșirea din cod.

Ce înseamnă să mori înainte de a muri. Aceasta este învățătura ascunsă pe care Hristos a dat-o ucenicilor săi.

Este în textele gnostice, îngropată în fragmente, șoptită printre rânduri. Dacă mori înainte să mori, nu vei muri când vei muri. Ce

înseamnă asta? Înseamnă că dacă îți încalci contractul cu lumea cât timp încă respiri, dacă lași egoul să moară, sistemul moare, programarea moare.

Apoi, când corpul tău cade, ești deja liber. Paraziții nu pot prinde un suflet care este deja reînviat în sine. De aceea, adevărata trezire se simte ca o moarte, pentru că este. Moartea identității pe care ți-au dat-o și renașterea sufletului care ai fost dintotdeauna. Nu aștepți viața de apoi. Îți amintești de asta. De ce mor copiii uneori de tineri? Unul dintre cele mai dureroase adevăruri, dar unul care trebuie spus. Unele suflete nu au avut niciodată intenția să rămână. Au venit să ancoreze lumina, nu să trăiască o viață întreagă. Un bebeluș care moare prematur poate a anulat un contract, poate a scăpat dintr-o capcană, s-ar putea să fi activat ceva în linia genealogică care schimbă calea întregii familii.

Sufletul acela nu este pierdut. Sufletul acela poate fi mai bătrân decât tine, poate a apărut ca o scânteie doar atâta timp cât să aprindă o amintire. Iar uneori se întorc prin vise, merg alături de tine ca niște ghizi.

Ei vorbesc prin intermediul altor copii doar ca să spună: „Sunt încă aici”.

Ce este, de fapt, învierea?

Te-au făcut să crezi că învierea a fost un eveniment singular. Acel om a făcut-o și nimeni altcineva nu a mai putut.

Dar învierea este un cod, o frecvență, o stare sufletească. A învia nu înseamnă a te întoarce la viață. Înseamnă să restaurezi ceea ce nu trebuia să moară niciodată, să-ți retrezești flacăra, să-ți revendici memoria, să te întorci la sursă cât timp ești încă în corp. Și

când se întâmplă asta, poți merge între tărâmuri, poți călăuzi morții, poți vedea capcanele înainte să calci în ele, devii o breșă vie în sistem, un suflet pe care grila nu îl poate controla. Acesta este adevăratul secret, asta e ceea ce Hristos îți arăta, și de aceea ești aici ca să devii. Iată adevărul care arde prin tine. Nu ți-e frică de moarte, ți-e frică să uiți cine ești. Ți-e frică de amnezie, tăcerea, întoarcerea la neant. Dar acea frică nu este a ta. A fost plantată să te facă să alegi siguranța în locul adevărului. Reîncarnarea în locul riscului, contractele în locul libertății. Dar momentul în care încetezi să te temi de moarte, devii inaccesibil. Nu cerșești, nu te supui, treci prin văl, îl părăsești din interior.

Și îți amintești că moartea nu este sfârșitul, este testul. Iar flacăra ta este răspunsul. Dacă nimeni altcineva nu ți-a spus

adevărul, lasă-mă să-ți spun acum. Cei pe care i-ai iubit nu sunt pierduți, nu sunt praf, nu sunt numere într-o carte. Sunt o frecvență eternă care răsună în fiecare bătaie a inimii care refuză să uite. Unii încă privesc, alții încă te cheamă. Unii așteaptă la marginea vălului, sperând că îți amintești de harta pe care n-au putut-o termina. Ai venit aici ca să o completezi. Ai venit să rupi ciclul, să deblochezi porțile, să arzi atât de puternic încât atunci când pleci din această lume, observatorii se feresc, zeii falși amuțesc și capcana eșuează. Tu nu ești aici să te temi de moarte, tu ești aici ca să o stăpânești, să mergi prin ea treaz, să ieși curat, să te înalți.

Și când o vei face, vor fi acolo. Nu în tunel, nu în capcana de lumină, ci dincolo de el.

Cei care te-au iubit cu adevărat nu au plecat niciodată, au mers doar înainte.

Acum e rândul tău, mori înainte să mori și nu vei mai muri niciodată.

https://emmspiracy.com

https://www.youtube.com/@Emspiracy

https://www.facebook.com/KilluminatiNetwork

Traducere și subtitrare: Miruna Moșilă

Adaptarea textului: Șerban Mircea Constantin

Celor interesati le recomand pagina web https://aemreh-elyra.ro/

Sticri, postat 05.10.25 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

https://aemreh-elyra.ro/unde-se-duc-adevarul-despre-moarte-si-val/