MAREA ILUZIE

Posted bysticriPosted inPoezii

Bun venit în Marea Iluzie
Intră și vezi ce se întâmplă
Plătește prețul, ia-ți bilete pentru spectacol
Scena este pregătită, trupa începe să cânte
Dintr-o dată inima îți bate cu putere
Îmi doresc în secret să fii o vedetă
Dar nu vă lăsați păcăliți de radio
Televizor sau reviste
Îți arată fotografii despre cum ar trebuie să fie viața ta
Dar sunt doar fantezia cuiva
Deci, dacă crezi că viața ta este o harababură
Pentru că nu câștigi niciodată jocul
Amintește-ți doar că totul este o mare iluzie
Și în adâncul sufletului suntem toți la fel
Toți suntem la fel
Deci, dacă crezi că viața ta este o harababură
Iar vecinii tăi au reușit
Amintește-ți doar că totul este o mare iluzie
Și în adâncul sufletului suntem toți la fel
America popovăduiește competiția, alăturați-vă nouă în ambiția noastră oarbă
Ia-ți o mașină nou-nouță
Într-o zi ne vom opri și ne vom gândi ce este această vrajă în care suntem
Aproape ne-am realizat (material), dar încă ne întrebăm cine naiba suntem.

Sursa: Styx ~ Grand Illusion …. https://youtu.be/7U2E-In0DDg?si=hwjxkNZ2o15CE95Y

Tradus: Sticri, postat 10.06.24 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Published by sticri

WE SEE THE WORLD AS WE ARE, NOT AS IT IS ......

24 thoughts on “MAREA ILUZIE”

      1. Da, vin de undeva din trecut într-un fel bizar de actual.
        N-are rost să dai cu febeu-n mine, pe-acolo nu mi-s călător de fel. Poate altora le-ar fi de folos însă. 🙂

        Liked by 2 people

    1. 🙂
      Da.
      Amintiri…
      N-am mai.ascultat melodia asta de foarte multi ani, dar imi amintesc ca eram o gasca si ca am.consumat niste rom cu ceai 🙂
      Chiar e o melodie care are niste versuri care merita puse pe.blog.

      ….. si cand ma.gandesc ca la moda acum e un gen muzical care se numeste trap. Nu pot, dar nu pot sa ascult asa ceva….

      Liked by 2 people

      Reply

      1. … Iar eu am un copil care cântă trap… 🤣🤣 Știu ce zici. Prima oară am făcut criză. Nu-ți spun apoi cât sau ce mi-a luat să înțeleg că așa poate el/pot ei exprima prezentul… Dar, fără a-i face apologia, no way, privesc altfel subcultura/underground-ul după experiența asta. E o formă de a urla despre tine cînd nu te-ascultă nimeni.
        P.S: La filmul 8 Mile am plîns de-a binelea.

        Liked by 2 people

      2. Acum cateva zile a fost un “circ” prin oras unde a cantat si Delia. Eu stiam ca are alt gen de muzica dar am ramas stupefiat cand am vazut ca are melodii trap. Si-a adaptat repertoriul la trap…. Ma uitam la cei tineri care cantau impreuna cu Delia si am inteles ca-s cam tataie 🤣🤣 si ca nu inteleg ce caut acolo. Dupa ce a cantat Delia, i-a predat microfonul unuia care canta trap si care avea o dictie perfecta si care turuia cuvintele la.foc automat. Nu stiu ce fel de trap e ala cand turuie cuvintele in halul ala. Aaaa, avea pantaloni scurti, lasati, carr i-au si cazut, dar fara jena, acel “cantaret” si-a tras pantalonii la.loc si a continuat sa “cante”. Habar nu am cine era tipul dar dupa reactia celor tineri, cred ca era destul de cunoscut.

        Liked by 2 people

      3. PS: Chiar as vrea sa inteleg trapul. Eu am o repulsie ciudata fata de acest gen de muzica. E un efect muzical pe care ei il folosesc prin lungirea unor cuvinte si care e prelucrat si suna metalic. Issa, pot sa sa ascult cele mai dure genuri de rock, dar nu stiu de ce am repulsie fata de trap.
        Cu siguranta nu inteleg muzica asta

        Liked by 2 people

      4. Da, trapul e prelucrat. Și sunetul, și vocea. Accentul pus altfel pe silabe (de unde senzația de prelungire), rimele de preferat imperfecte. Rockul e muzică elaborată. Rapul și trapul sînt strigăte. primul – social, celălalt – uman, personal. Rapul înjură guverne, bogați ș.a., trapul înjură soarta, singurătatea, pe oameni, pe femei (da, e misogin…, dar de formă, pentru că n-au întîlnit pe cine trebuie!). Ambele – droguri, sărăcie. Ceva de genul. Dacă te uiți la 8 Mile o să înțelegi rapul, e un film de artă. Iar Eminem chiar a scos rapul din suburbii și l-a urcat în topuri „normale”. Trapul e mai nou, a venit după, deși în America are niște ani vechime.
        Nu tre să-ți placă nicicum, stai calm. Trebuie doar să admiți că e o altă formă de manifestare decît rockul (care, de ex., mie îmi place doar partea clasică, la cealaltă mă zburlesc ca la gheboasă, care cîntă trapanele, adică alt gen…). Nush ce să zic mai mult așa, pe loc.

        Liked by 1 person

      5. Eu daca citesc versurile melodiilor trap imi pare ca percep o disperare care e chiar mai profunda decat cea din muzica rap. Cand eram nervos (cine nu e), rockul acela dur ma calma, e ciudat dar asta era efectul. Imi plac toate tipurile de rock si toate “zdranganiturile” chitarelor 😊

        Liked by 2 people

      6. E mai profundă, pt că mesajul e mai personal… Să mărturisesc și eu ceva în premieră, dacă tot sîntem la asta. Eu n-am suferit niciodată muzica populară…! Nimic legat de ea, nici iile nu-mi plac, nu-mi spun nimic, dar e atît de incorect politic să zici asta, cînd alții se chinuie să descifreze mesajele ezoterice din cruciulițele lor…

        Liked by 1 person

      7. Da, evident, are toata lumea dreptul sa aprecieze ce muzica doreste, dar exact cum ai spus si tu, e imposibil sa ne placa toate genurile.

        Liked by 2 people

      3. Dragoș, poate pare ciudat, dar am perceput mereu piesa asta ca pe o ancoră în trecut, chiar și atunci cînd o ascultam în trecut… Ancoră într-un trecut bun.

        Liked by 2 people

      4. Exact la fel şi la mine. Poate ideea de curgere (a rîiului – a timpului) induce gîndul de întoarcere la origini (a rîiului – a timpului fiecăruia).

        Ancore în trecut…. Ce-mi place sintagma asta! Am folosit-o şi eu cîndva ca titlu de articol şi pe ici, pe colo prin comentarii.

        Oare să idealizăm noi atît de intens trecutul, unul pe care poate nici măcar nu l-am trăit? Sau chiar era mai bine, cîndva, luat ca medie? Cred că nu mai are cine să răspundă la asta pe viu, iar în “izvoarele istorice” sincer nu mai am nici un fel de încredere de cînd a început să se rescrie istoria pe faţă. (nu că n-ar fi fost rescrisă şi pînă atunci)

        Cum o fi să te plimbi cu barca în sus şi-n jos pe Styx, pentru eternitate…? 🙂

        Liked by 2 people

      5. Trecutul în care mă ancorez eu e unul exact, concret, de care, din fericire, am avut parte… Sînt cei șapte ani de-acasă de la bunici… și numai fericirea pură de atunci m-a ajutat, cred acum, să n-o iau razna după ei. Acolo, în orice zi aș arunca ancora, se prinde de ceva și stă. Pînă deschid ochii 🙂
        Expresia în sine, ai dreptate, e foarte frumoasă… Nu m-am gîndit pîn-acum la ea ca sintagmă deoarece o folosesc prea puțin – ca și tine, văd. Și da, și eu cred în acea idealizare de care zici. E posibil să-i fi căzut și eu pradă, deși, după cum vezi, bag mîna-n foc că nu 😀

        Liked by 2 people

      6. Ehei, acei şapte ani… Da! Uite de-aia sînt eu mai greblos la vorbă uneori, că pe mine m-au dat de şase ani la şcoală, am pierdut un an de copilărie. 🙂 Glumesc, parţial. Dar am şi eu amintirile mele puternice de la bunici – majoritatea covîrşitoare fiind cu cei din partea mamei – şi din cauza asta mi-am înghesuit casa cu ce-am adus de acolo de la apartament, fiindcă nu mă îndur să arunc nimic din ele – sînt “ancorele” mele preţioase, mai ales la memoria mea din ce în ce mai defectă. Viitorul fiind din ce în ce mai înceţoşat şi nesigur, doar amintirile mi-au rămas.

        Încerc să nu abuzez de acea sintagmă/expresie ca să nu i se diminueze valoarea. Vreau să cred că are, cumva, ceva magic…

        Liked by 2 people

Leave a comment

Design a site like this with WordPress.com
Get started