ritmul castanetelor trezește luna
pe inele de opal sărutările tale se învârt
un greier ticăie un crescendo
valurile tatuează umbre pe pielea ta
plenitudine, tu cea care faci sufletele să vibreze
printre cei care bântuie noaptea Portul Cartagena
Prin mirosuri de caise și prune
Mâna Fatimei îmi scoate vălurile
fruntea ta se scufundă în sudoarea îndrăgostiților
care-și tăie venele
oh, visează la necunoscut,
tu, latență, suspinul de sânge care curge
primăvara cresc flori, dar e și noroi
nu știai
că atunci când ai spus că te iubesc
ai călcat pe drumuri de fabule și povești populare?
ți-ai lipit inima de un apus de soare purpuriu
mirosuri de liliac și de trandafiri, hoinăreli,
seducție, nu am fost eu
tu ai fost
care i-a furat sufletul
Gabriela Marie Milton
Tradus: Sticri, postat 25.09.20
Ce romantică e! Foarte frumos!
LikeLiked by 1 person
Multumesc Potecuta!
Asa este, are un farmec aparte poezia asta.
O seara minunata!
LikeLiked by 1 person