Dacă aș putea să-mi pun palma într-a ta pentru un singur apus de soare
când degetele toamnei miros a mătase de porumb,
iar pleoapele mării aruncă vrăji pe obrajii stelelor.
Scaldă-te cu mine la capatul țărmurilor
unde spuma de lapte spală picioarele copiilor
și lasă urme de fiori albi.
O scoică roz traversează valurile anunțând revenirea crizantemelor.
Durerea nașterii presară rugăciuni pe buzele tale
ca duminica pe jumătate goală,se scurge monotonia și răceala
pe zidurile galbene ale orașului vechi.
De cealaltă parte a ochilor tăi goi,
Îți adun lacrimile într-un coș de răchită.
Frunzele de dafin se ascund sub pernă.
Doar dacă…
Toamnă…
Gabriela Marie Milton
Tradus: Sticri, postat 20.09.20
“Iar pleoapele mării aruncă vrăji pe obrajii stelelor.” Frumos!❤️
LikeLiked by 1 person
Multumesc!
Si mie-mi plac versurile acestei autoare, au ceva special, ceva care se simte…..e dincolo de cuvinte.
Iti urez o saptamana minunata!
LikeLiked by 1 person
Frumos tare! Interesantă imaginea frunzelor de dafin de sub pernă.
LikeLiked by 1 person
Multumesc Potecuță!
Si mie-mi plac metaforele autoarei. Are ceva aparte…
O zi minunata!
LikeLiked by 1 person