FREAMĂTUL DIN INTERIOR

Faceți loc în inima voastră pentru disperare, dragilor!

Petreceți câteva minute în fiecare zi, deschizându-vă brațele către cea mai lipsită de speranță parte dinăuntru vostru, îmbrăcându-vă în iubirea ei. Ea trăiește în noi toți, această nou-născută neputincioasă,EA este sursa curajului și a celei mai mari forțe ale noastre, forța tuturor vindecărilor autentice. Ea este Dumnezeu deghizată, cea mai minunată binecuvântare, atunci când te îndrepți spre EA și nu te judeci.

Când ești în disperare, te afli în autenticitatea ta deplină și crudă! Nu vă cer să trăiți acolo sau să deveniți sclavul întunericului, doar să-i faceți loc, respirați în el, dialogați în fiecare zi cu el și invitați-l în meditațiile voastre.

În centrul deznădejdilor tale, în adâncul necazului tău, în rana fără fund, îți vei găsi adevărul. Disperarea este pierderea lumii externe, un cutremur din interior care spulberă toate punctele de referință; tot ce părea odată solid se transformă în praf. Stați așa, dragilor.Respirați. Lăsați lumea de afară să cadă, iar voi respirați în centrul vostru sacru. Există ceva în interiorul vostru atât de indestructibil, atât de solid și real și incapabil să fie rupt, dar nu îl veți afla niciodată dacă fugiți de la disperare.

Disperarea te va conecta cu toate ființele vii. Ea te va face să privești trecutul din inima frântă a umanității. Ea îți va da compasiune; căci chiar și cel mai fericit și cel mai „de succes” dintre oameni poate fugi de o goliciune cumplită în interior.

Fă loc pentru disperare în fiecare zi și vei descoperi frumusețea incredibilă de a fi în viață. De cealaltă parte a deznădejdii este o bucurie teribilă, uimirea și mirarea creației, tremuratul erotic al iubirii în sine. Tot ceea ce respingi în tine este portalul tău, tot ce respingi este salvatorul tău deghizat.

Pământul se va agita, structurile interne vor cădea și îți vei cunoaște sinele adevărat, vei fi întreg în cioburi, în praf și cenușă și voi fi acolo cu tine, nu te voi abandona.

Ai încredere în mine, am fost aici înainte ca Universul să ia formă.

Tot ce vă rog este să faceți loc în inima voastră în fiecare zi pentru disperare, pentru pierderea lumii voastre și pentru strigătul celor abandonați din tot cosmosul.

Jeff Foster

Tradus: Sticri, postat 28.08.20