Crezi că ești pe cale să ajungi în vârf, doar că te găsești alunecând din nou în jos.
Uneori lovești fundul, doar ca să-ți dai seama că ai ratat drumul până sus.
Înaltul este punctul de minim, iar minimul este punctul de maxim în această lume de vis, dar zăpăcită.
Singura suferință este să încerci să ajungi în vârf, să câștigi jocul, să scapi de această lume, când știi că nu poți.
Atunci, sunteți mereu în război cu căderile, temându-vă că urcarea vă va conduce din nou în jos, căderea poate veni în curând și de aceea nu vă puteți odihni cu adevărat niciodată.
Oscilezi între triumf și umilire, succes și eșec, extaz și disperare, în timp ce te agăți de iluzia controlului.
Soluția?
Relaxați-vă în joc, predați-vă acțiunii de a juca jocul.
Știți că urcușurile și coborâșurile sunt la fel de sigure ca și noaptea care urmează după zi.
Treceți dincolo de câștiguri și pierderi și învățați să iubiți urcarea cât și căderea.
Cad să urc și urc să cad. Îmbrățișați frumoasa nesiguranță a jocului. Nu mai pretindeți că știți.
Jocul vieții nu poate merge „greșit” atunci când îl jucați cu adevărat.
Jeff Foster
Tradus: Sticri, postat 16.06.20
STICRI 