MAMA

Atât de multe voci
Spunându-mi
Ce să fac
Ce să nu fac

„Să-ți fie frică”
“Stai inauntru”
“Poartă o mască”
„Nu respira”

„Nu vorbi”
„Nu atinge”
„Nu fi emotivă”

Ele sunt vocile colectivului,
voci din afara mea, ancestrale,
Din afara propriei voci interioare.

Voci care mă țin departe
Împingând și trăgând
Distrăgându-mă de la mine

Fii amabilă, fii drăguță,
Fii o fată bună
Fii ceea ce vor ei să fiu

Apare
Stați jos
Fii nemișcată

Mă îndepărtez
Întorcându-mi spatele
Trimit un zâmbet

Nu este nevoie să lupt
Nu este nevoie să distrug
Nu e nevoie de violență

O să mor de o moarte tandră
O trecere lentă
Lasă-mă să fiu luată

Înapoi în îmbrățișarea ei caldă
În mângâierea moale a sânilor ei
În iubirea din inima ei

Dispar în abis
Devin o amintire
Mă reîntoarc la Marea Înțelepciune

Intru în întunericul Pântecului Negru
Mergând cu fluxul și ciclurile Vieții
Moartea și renașterea

Eliberez povara anxietății
Permit îndrumarea EI
Înapoi în starea mea naturală

Dansez în ritmul meu
Cânt propria-mi melodie a inimii
Trec spre propria mea plăcere

În conștientizarea EI atotcuprinzătoare
Din inima EI infinit iubitoare
MAMĂ

Marielle Joliska

Tradus: Sticri, postat 13.06.20

Published by sticri