INTROSPECȚIE

Deci, să punem totul puțin în perspectivă?

Pentru aproximativ 300.000 de ani trăim într-o relativă armonie, suntem vânători-culegători care se închină naturii ca Mamă și cu excepția câtorva catastrofe naturale ocazionale, nu se întâmplă mai nimic. Totul și fiecare își cunoaște locul în ordinea naturală a vieții.

Apoi, deodată, cu aproximativ 5000 de ani în urmă, învățăm agricultura, începem să construim orașe și decidem că ne putem lupta cu natura. Deodată, tot ceea ce este feminin este o abominație, o trimitem pe zeiță în infern și ne deconectăm de la natură. De acum înainte ne închinăm la un zeu masculin care este exclusiv și pedepsitor și care nu se află în interiorul nostru, ci în afara noastră.

Începem să ne răspândim peste tot în lume, violând, ucigând și distrugând orice și pe toată lumea care nu se încadrează în „noua” noastră poveste și continuăm să facem asta pentru următorii 5000 de ani, până când un virus vine să ne spună sa ne oprim (și ne face să ne luptăm pentru hârtie igienică J).

Aceasta este o versiune istorică foarte, foarte simplificată, dar este practic esența.

Așa că hai să facem o mică pauză acum și să ne gandim pentru o clipă …

Pentru că ar putea fi un moment prielnic pentru a ne reevalua acțiunile din ultimii 5000 de ani și să vedem dacă încă suntem pe această cale.

Oh, stai, avem o piesă?

Există un plan?

Vrei să spui….

Trebuia să evoluăm ????

Împreună?

Acum, din moment ce am fost trimiși cu toții acasă în camerele noastre, avem aici o oportunitate uimitoare de a ne gândi și de a simți ceea ce este cu adevărat important și am putea învăța un lucru sau două privind istoria noastră ca specie și poate, poate chiar să ne recunoaștem greșelile și poate, doar poate, putem face puțin mai puțin pentru noi și un pic mai mult pentru întreg (UNITATE).

Marielle Joliska

Tradus: Sticri, postat 01.05.20