Am decis să spun astăzi povestea unei îmbrățișări deosebite care a marcat printre alte vise și revelații, începutul trezirii mele spirituale. Uneori îmi doresc să fiu înzestrată cu acele cuvinte și expresii care să poată oglindi cel mai bine tot ce am simțit și trăit.. Cum să descrie un simplu om sentimentul Divin al păcii și iubirii, ceva inedit, inefabil…? Curcubeul a fost pentru mine de când îmi amintesc un semn divin.
Copil fiind îl desenam și îl pictam aproape în fiecare desen sau pictură pe care o realizam. Ca suflet îmi doream să ajung într-o bună zi la piciorul curcubeului, locul magic în care acesta coboară pe pământ. În imaginația mea de copil, acolo, în acel loc unic era poarta, portalul spre o altă dimensiune, dimensiunea Îngerilor, a zânelor și creaturilor magice. Acesta era motivul pentru care pot spune că eram conectată la energia curcubeului încă din primii mei ani de viață. Priveam cu încântare ori de câte ori vedeam un curcubeu pe cer. Ceva din mine mă îndemna să plec peste câmpii, dealuri și munți să ajung în acel loc minunat unde să pot trece spre altă dimensiune. Cu greu rezistam acestui impuls lăuntric. Cred că datorită fascinației mele pentru acest semn ceresc, Dumnezeu, Divinitatea, Sinele meu Superior au ales să mi se ivească în revelație sub chip de curcubeu. Clipele de înălțare trăite cu greu pot fi descrise în cuvinte simple. În visul meu priveam spre răsărit, locul spre care adeseori observam adeseori curcubeul răsărind din fața casei părintești. Observam cu încântare și admirație un curcubeu frumos și intens colorat, ceva deosebit pentru că acest semn divin se deplasa spre mine totmai aproape până când a ajuns să mă învăluie, să-mi îmbrățiseze întreaga ființă, și parcă…fiecare celulă făcându-mă să simt ceva inefabil…nu era un simplu curcubeu, era compus dintr-o multitudine de ființe înaripate asemănătoare micuțelor zâne înaripate sau fluturilor frumoși colorațiîn culorile specifice curcubeului (de ce fluturi, atunci nu m-am întrebat… acum realizez că fluturele este o metaforă prin care Universul comunica cu mine…era în același timp un simbol al transformării și trezirii ființei mele la percepția unei alte dimensiuni, dimensiunea păcii și iubirii divine). Sentimentul de imponderabilitate atunci l-am simțit cu adevărat prima dată, este ceva ce nu se poate uita. În sensul acesta, am scris un poem…Pentru mine poemele, așa cum le simt și le exprim cu acele cuvinte simple, adevarate, sunt pârghii secrete, aș putea spune chiar coduri, spre dimensiunea interioară a Păcii și Iubirii. Simpla retrăire a sentimentului inefabil de aliniere cu Sursa Divină mă transporta ca un vehicul atemporal în dimensiunea Iubirii. Universul vorbește într-un fel unic fiecăruia dintre noi, un glas pe măsura înțelegerii, pe măsura unicității pe care, ca ființă umană suntem chemați să o exprimăm și întruchipăm, eu folosesc cuvinte simple pentru că știu că sunt limpezi, clare, plăcute lui Dumnezeu.
Motto: ,, Curcubeele sunt eşarfele păcii Divine
aruncate sfios peste lume.,, Valeria Mahok
Curcubeul
M-am desprins
din universul meu albastru,
inefabil
…
Am zburat spre tine…
M-am revărsat în Fiinţa ta
atingându-te cu aripi multicolore
de fluturi atemporali…
Am revarsat pacea în fiinţa ta,
te-am îmbrăţişat
…
Pentru o clipă ți-am reamintit
că faci parte din mine însumi…
Ai aflat că exist, că te iubesc…
ți-am reamintit
că-mi aparţii
…
Autor: Maria Daniela (danielatopircean698@gmail.com)
STICRI 