Ramurile ei ajung la tine,
Corpul ei înflorește din fiecare venă,
Ea nu este feroce,
Dar sufletul ei este plin de durere!
Brațele ei s-au întins pentru a te îmbrățișa,
Nu era cineva de vânat,
Dă-i propriul ei spațiu,
Ea îți va umple viața cu iubire și grație!
La fel ca un copac cu rădăcini adânci,
Ea este centrul vieții tale,
Ea te hrănește cu fructe sub formă de lecții,
Viața ta este dăruită de ea.
Mereu gândindu-se la câștigul tău,
Până când fiecare bucată din ea este ruptă,
Și ea uită de sine,
Acesta este ceva despre care nu s-a vorbit niciodată!
Coloana ei este de foc și suferință,
O face și mai dură.
Este ceva să te prevină,
Sau altfel te va face să te pocăiești!
Fiind femeie, ea este chiar viața
Înțelegerea greșită a ei este ceva frecvent,
Iubirea și grija este ceea ce poartă cu ea,
Las-o să nu se mai jertfească.
Ava Tripathy
https://avem.home.blog/2020/08/29/%f0%9f%8c%bbnever-spoken%f0%9f%8c%bb/
Tradus: Sticri, postat 29.08.20
Superb poem, dedicat MamEï ! Merci !
LikeLike