Design a site like this with WordPress.com
Get started

CUM PUTEM TESTA DACĂ REALITATEA NOASTRĂ ESTE O SIMULARE PE UN COMPUTER

De foarte mult timp fizicienii s-au chinuit să explice de ce Universul a avut de la început condiții potrivite pentru ca viața să evolueze. De ce legile fizice și constantele au valorile specifice care permit stelelor, planetelor și în cele din urmă vieții să se dezvolte?

Forța de expansiune a Universului si energia întunecată sunt mult mai slabe decât sugerează calculele – permițând materiei să se adune, decât să de disipeze.

Un răspuns comun este că trăim într-un Multivers care are un număr infinit de Universuri și cel puțin un Univers e ca al nostru. O altă explicație e că Universul nostru este o simulare pe un computer, unde cineva (poate o specie ET avansată) ajustează fin condițiile.

Ultima opțiune este susținută de o ramură a științei numită fizica informației, care sugerează că spațiu-timp și materia nu sunt fenomene fundamentale. În schimb, realitatea fizică este alcătuită din fragmente mici/biți de informație pe baza cărora se cladește/apare experiența noastră în spațiu-timp.

Ca o comparație, putem exemplifica că temperatura „apare” ca un rezultat al mișcării colective a atomilor. Niciun atom nu are în mod fundamental temperatură.

Acest lucru poate conduce la posibilitatea extraordinară ca întregul nostru Univers să fie de fapt o simulare pe un computer.

Ideea nu este chiar atât de nouă. În 1989, fizicianul John Archibald Wheeler, a sugerat că Universul este fundamental matematic și poate fi văzut ca ieșind/apărând din informație. El a inventat faimosul aforism „Este din bit”.

În 2003, filozoful Nick Bostrom de la Universitatea Oxford din Marea Britanie susținea că este foarte probabil să trăim într-o simulare.

Aceasta deoarece o civilizație avansată va ajunge într-un punct unde tehnologia lor este atât de sofisticată încât simulările ar fi imposibil de distins de realitate, iar participanții nu ar mai fi conștienți că se află într-o simulare.

Fizicianul Seth Lloyd de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts din SUA a dus ipoteza simulării la următorul nivel, sugerând că întregul Univers ar putea fi un computer cuantic gigantic.

În 2016 Elon Musk a concluzionat „Cel mai probabil suntem într-o simulare”

Dovezi Empirice

Există unele dovezi care sugerează că realitatea noastră fizică ar putea fi o realitate virtuală simulată, decât o lume obiectivă care există independent de un observator.

Orice lume dintr-o realitate virtuală se va baza pe procesarea informațiilor. Asta înseamnă că totul este în cele din urmă pixelat până la o dimensiune foarte mică care nu mai poate fi divizată în continuare: biți. Aceasta pare să imite realitatea noastră conform teoriei mecanicii cuantice, care guvernează lumea atomilor și a particulelor elementare. Aceasta afirmă că există cea mai mică și discretă unitate de energie, lungime și timp. În mod similar, particulele elementare, care alcătuiesc toată materia vizibilă din univers, sunt cele mai mici unități de materie. Pentru a spune simplu, lumea noastră este pixelată (NT: Formată din unități elementare: biți).

Legile fizicii care guvernează totul în univers seamănă cu liniile de cod care se găsesc pe un calculator pe care le-ar urma o simulare atunci cand rulează programul/softul. Mai mult, ecuațiile matematice, numerele și modelele geometrice sunt prezente peste tot – iar lumea pare a fi în întregime matematică.

O altă curiozitate în fizica care susține ipoteza simulării este limita maximă de viteză din universul nostru, care este viteza luminii. Într-o realitate virtuală, această limită ar corespunde limitei de viteză a procesorului sau limitei puterii de procesare a computerului. Se cunoaște că un procesor care e supraîncărcat, încetinește procesarea computerului. În mod similar, teoria relativității generale a lui Albert Einstein arată că timpul încetinește în apropierea unei găuri negre.

Poate că cea mai evidentă dovadă a ipotezei simulării provine din mecanica cuantică. Acest lucru sugerează că natura nu este „reală”: particulele aflate în stări bine determinate, cum ar fi locații specifice, nu par să existe decât dacă le observăm sau le măsurăm. În schimb, acestea se află simultan într-un amestec de stări diferite (NT: Chestiunea se numește superpoziție cuantica a particulelor și eu știu că a fost demonstrată cu niște electroni). În mod similar, realitatea virtuală are nevoie de un observator sau un programator pentru ca lucrurile să se întâmple.

De asemenea, „superpoziția” cuantică permite ca două particule să fie conectate, astfel încât, dacă o manipulezi pe una, automat și imediat o manipulezi și pe cealaltă, indiferent cât de departe sunt acestea – aparent, efectul fiind mai rapid decât viteza luminii, aceasta ar trebui să fie ceav imposibil.

Totuși, acest lucru ar putea fi explicat și prin faptul că în cadrul unui cod al unui soft al unei realități virtuale, toate „locațiile” (punctele) ar trebui să fie aproximativ la aceeași depărtare de un procesor central. Deci, deși putem crede că două particule sunt la milioane de ani lumină distanță, ele nu ar fi dacă ar fi fost create într-o simulare.

Posibile Experimente

Presupunând că universul este într-adevăr o simulare, atunci ce fel de experimente am putea desfășura noi din interiorul simulării pentru a demonstra acest lucru?

E o presupunere rezonabilă că un univers care este simulat ar conține o mulțime de biți de informație peste tot în jurul nostru, iar acești biți practic reprezintă codul în sine. Prin urmare, detectarea acestor biți de informație va dovedi ipoteza simulării. Principiul de echivalență propus,masă-energie-informație (M/E/I)– sugerează că masa poate fi exprimată ca energie sau informație, sau invers – iar biții de informație trebuie să aibă o masă foarte mică. Acest lucru ne oferă ceva de căutat prin univers.

Astfel, noi am postulat că informația este de fapt o a cincea formă de materie din univers și am calculat conținutul de informație al unei particule elementare. Aceste studii au condus la publicarea, în 2022, a unui protocol experimental de testare a acestor presupuneri. Experimentul implică ștergerea informațiilor conținute în interiorul particulelor elementare, lăsându-le  pe acestea dar și pe antiparticulele lor (toate particulele au versiuni „anti” ale lor, care sunt identice, dar au sarcină opusă) să se anihileze într-un fulger de energie – emițând „fotoni” sau particule de lumină.

Am prezis intervalul exact al frecvențelor fotonilor rezultați pe baza fizicii informațiilor. Experimentul este realizabil cu instrumentele existente și am lansat un site de (crowdfunding) (NT: Adunare de fonduri) pentru a-l realiza.

Există și alte abordări. Regretatul fizician John Barrow a susținut că o simulare ar genera erori de calcul minore pe care programatorul ar trebui să le repare pentru a continua simularea. El a sugerat că am putea experimenta/vedea o astfel de reparare, iar acestea ar fi rezultate experimentale contradictorii care pot apare brusc, cum ar fi schimbarea constantelor naturii/naturale. Prin urmare, monitorizarea valorilor acestor constante este o altă opțiune.

Natura realității noastre este unul dintre cele mai mari mistere. Cu cât luăm mai în serios ipoteza simulării, cu atât sunt mai mari șansele ca într-o zi să o dovedim sau să o infirmăm.

Melvin M. Vopson

https://theconversation.com/how-to-test-if-were-living-in-a-computer-simulation-194929

Tradus: Sticri, postat 22.11.22 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN!)

Advertisement

Published by sticri

WE SEE THE WORLD AS WE ARE, NOT AS IT IS ......

2 thoughts on “CUM PUTEM TESTA DACĂ REALITATEA NOASTRĂ ESTE O SIMULARE PE UN COMPUTER

  1. Finalul a fost apoteotic! Ori dovedim or infirmam!
    Daca o fi asa si se intrerupe curentul la acel calculator este cam naspa!
    Poate ca mizeria actuala o fi vreun ‘bug’. Cum o fi programul de clean?

    Multumesc pentru traducere Cristi. Trebuie sa revin cand voi fi mai limpede…
    O saptamana usoara!

    Liked by 1 person

    1. Din ceea ce am inteles eu ei doresc sa altereze punctual acel program si in functie de reactiile observate ne putem da seama. Ori se vor altera niste constante universale si cineva o sa le corecteze (Dzeu), ori prin acea ciocnire. Sa fiu sincer nu stiu cum vor sterge ei informatia dintr-o particula deoarece informatia e energie si e masa. Astea sunt legate… dar …. vom.vedea.
      Totusi eu ma intreb daca acest experiment care pare doar un expwriment, oare cum e vazut dpdv al legilor universale, ale legilor lui Dzeu. Oare avem voie sa demonstram ca Dzeu exista? Practic acest expwriment asta face. Demonstreaza xa suntem intr-o simulare unde Dzeu este softistul 🤣🤣🤣

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: