Unii te judecă pe tine pentru a scăpa de a fi judecați. Ei te fac de rușine, te învinuiesc și te fac să te simți vinovat pentru a scăpa de propria lor vină și rușine care stau ascunse. Te fac în toate felurile pentru că și ei au fost făcuti astfel. Ei încearcă să te rănească și să te controleze pentru că în interior sunt profund răniți și anxioși și, cel mai probabil, nu conștientizează asta. Te reduc la un simplu obiect pentru că și ei s-au redus la un simplu obiect. Ei pun atenția asupra eșecurilor tale, astfel încât nimeni să nu le vadă pe ale lor.
Cele de mai sus nu sunt pentru a tolera sau a normaliza un comportament inconștient și neplăcut, ci doar pentru a te ajuta să realizezi că abuzul lor nu este în realitate despre tine. Ei au o imagine a ta – iar imaginea lor nu ești tu.
Toată lumea se luptă cu demonii interiori și cu traume pe care s-ar putea să nu le înțelegi niciodată pe deplin și pe care ei le proiectează în exterior pentru a evita să privescă înăuntru.
Această înțelegere ne poate ajuta să ne ofere compasiune pentru cei care sunt „răi” cu noi.
Desigur, noi putem oricând să stabilim limite, să stăm sau să plecăm. Putem vedea în acesta un comportament inconștient/ciudat și să refuzăm să ne implicăm. Coșmarul lor nu trebuie să devină și al nostru. Lumea lor nu trebuie să fie și a noastră.
Permiteți altora să gândească și să simtă ceea ce gândesc și simt. Nu poți controla ceea ce cred alții despre tine astăzi. Responsabilitatea ta – și libertatea ta – constă în ceea ce gândești și simți, spui și faci.
Poate că nu poți să-i trezești pe alții din coșmarul lor, dar poți să lași în urmă drama și să-ți trezești propria inimă iubitoare și protectoare.
Jeff Foster
Tradus: Sticri, postat 27.06.22 (Slava Ukraini! Cyka Blyat, Idi Nahui PUTIN)
Sticri PS: Dacă stau într-un „corcoduș” pe o navă bază/mamă a Confederației Galactice, sunt convins că lucrurile se văd și sunt exact ca cele prezentate de Jeff Foster, dar dacă-i pun pe ei într-un corp al unui soldat ucrainean care vede în stanga și în dreapta cum îi mor camarazii și care realizează că dacă nu omoară o sa fie omorât, atunci cred că o să se cam usuce teoria „corcodușului” …
STICRI 
Full of advice for today, thank you
LikeLiked by 1 person
Thank you!
Have a nice day!
LikeLiked by 1 person
You’re welcome
LikeLiked by 1 person
Şi dacă vorbim de lucruri mai puţin grave decât cazul dat de tine ca exemplu, tot ajungi la limita răbdării. Adică ok, accepţi, rabzi, îţi spui că-s victime ăia care-s abuzatori, fie ei şi doar verbali, că au traume, că au probleme, că de fapt e despre ei, nu despre tine, că… aia cu oglinda, că etc. Dar oameni suntem şi noi şi oricât de mult îi compătimeşti, la un moment dat tot îţi vine să-i mai dai şi naibii şi să te detaşezi. Că până la urmă problemele lor nu ar trebui să devină ale tale în sensul că orice-ai face, orice-ai zice, ei sunt mai cu moţ, ei suferă mai mult, şi tu, prost, îţi permiţi să vezi viaţa-n roz când ea e gri închis. . Şi dacă-ţi împroaşcă zi după zi spaţiul tău cu mizeria din al lor… te mai şi saturi. Şi nici compasiune nu mai poţi oferi atât de mult timp. Cât, Doamne iartă-mă, să-i mai şi mângâi pe creştet cât ei îşi ascut ghearele?
Nu de cazuri mai grave, pe alea nu le ştiu, nu le-am trăit.
LikeLiked by 2 people
am vrut să zic că “nu vorbesc de cazuri mai grave…” dar am uitat să-l scriu pe “vorbesc”
LikeLiked by 1 person
Am exact aceeasi parere cu a ta. Trebuie sa stabilim o limita rezonabila, altminteri noi o sa fim cei afectati
LikeLiked by 2 people
Something good will be a blessing. thank you for your beautiful words
LikeLiked by 1 person
Thank you!
I just translate an article of Jeff Foster😊, he wrote the article and therefore he is the one 😂.
Have a nice day!
LikeLiked by 1 person