RUGĂCIUNE

tu, fântână a tinereții,
iartă-mă
Eu sunt cel făcut din noroi și din pielea flautelor Atticăi
noaptea, existența mea se simte ca o impertinență sau
poate ca un spațiu interliniar
un limbaj pe jumătate imaginat
pe jumătate degradat
de înflorirea măslinilor sub aripa lipicioasă a unui
înger
M-am născut în mlaștinile unde mormintele profeților
s-au scufundat
Sunt sânge și oase când miros marea și carnea
de pe grătar
bat clopotele bisericii și vorbesc despre moarte și despre misticismul
vânturilor
tu, zeița tinereții,
sursa vieții de unde curg patru râuri
corpul tău de copil
stă unele zile pe vârful munților
iar alții în vârful fântânilor
pielea ta este umezită și înflorită de iubire
pielea mea bântuie noaptea deșerturilor
destinul tău este cel al inocenților
al meu este cel al păcătoșilor
iartă-mă, tu, Hebe
că nu-ți cer darul tinereții
dă-l copiilor
dă-l bolnavilor
și aruncă ce ți-a mai rămas în mare
pestii vor fi fericiți

Gabriela Marie Milton

Two Poems Included in Issue I of Free Verse Revolution: a literary magazine #poem

Tradus: Sticri, postat 21.03.21