Există doar două moduri de a-ți trăi viața. Unul este ca și cum nimic nu ar fi un miracol. Celălalt este ca și cum totul ar fi un miracol.
Dar fără o reflecție mai profundă orice persoană știe din viața de zi cu zi că ea există doar pentru alți oameni; în primul rând pentru cei de ale căror zâmbete și bunăstare fericirea noastră depinde în totalitate și apoi pentru mulți, necunoscuți nouă, de destinele cărora suntem legați prin legăturile de simpatie.
De o sută de ori în fiecare zi îmi repet că viața mea interioară și exterioară se bazează pe munca altor oameni, vii și morți, și că trebuie să fac un efort pentru a da în aceeași măsură în care am primit și primesc încă.
O ființă umană face parte dintr-un întreg, numit de noi „Univers”, o parte limitată în timp și spațiu. El se experimentează pe sine, gândurile și sentimentele sale, ca ceva separat de restul – un fel de iluzie optică a conștiinței sale. Această amăgire este un fel de închisoare pentru noi, care ne limitează doar la dorințele noastre personale și la afecțiunea pentru câteva persoane din apropierea noastră.
Sarcina noastră trebuie să fie să ne eliberăm de această închisoare prin lărgirea cercurilor noastre de compasiune pentru a îmbrățișa toate creaturile vii și întreaga natură în frumusețea ei.
Doar o viață trăită pentru alții merită trăită.
ALBERT EINSTEIN
Tradus: Sticri, postat 27.09.20
Într-adevăr avea dreptate….foarte frumos acest articol,multumim frumos pentru el!😊☺
LikeLiked by 1 person
Multumesc Patricia pentru vizita!
PS: Imi plac articolele de pe blogul tau.😊
LikeLike